Călătoria noastră începe din nou în Africa, în interiorul unei biserici branhamiste...
Observaţi delicateţea aranjamentului. Până şi cravata păstorului se asortează.
Să privim şi câteva din fotografiile postate pe Facebook de păstorul african...
„Iată-l pe fiul lui dumnezeu”, comentează cineva
Săru’mâna şi plecăciune, profetule
Cine se mai compară cu marele „Elohim”?
(Stiti ca acest lucru este conform cu predicile lui Branham nu? El spune mereu de doi ingeri -Roberts si Graham si Elohim separat. Din fericire nu este conform cu Biblia. Toata idolatria asta are originea in gandirea mistica si bolnava a lui Branham din ultimii ani. -Paranteza facuta de Lica.)
(Stiti ca acest lucru este conform cu predicile lui Branham nu? El spune mereu de doi ingeri -Roberts si Graham si Elohim separat. Din fericire nu este conform cu Biblia. Toata idolatria asta are originea in gandirea mistica si bolnava a lui Branham din ultimii ani. -Paranteza facuta de Lica.)
Iată-l pe domnul domnilor şi regele regilor
Oh my God?
Te iubesc, Doamne...
Cine este acest înflăcărat adorator al lui WMB? Ce putem afla despre el?
Din fericire, el însuşi se prezintă...
Şi ce e cu drapelele acelea în spate? Propriile sale poze şi clipuri împreună cu Google dezvăluie cu ce se ocupă acest individ...
Trebuie că e un om foarte important... În China?
Mister vice-consilier la ambasada Rep. Congo din CHINA!
Woooow. Deci chiar că avem de a face cu un om important, un diplomat, reprezentantul celei mai mari ţări din Africa. Aceasta reiese şi din clipurile postate pe canalul său de Youtube, unde şi-a dat numele T. Jonathan...
Bine. Pare deci un om de vază, respectabil, din moment ce ţara sa l-a ales să o reprezinte. Şi nici chinezii nu par că au ceva împotriva lui... (deocamdată...) Sau?
„Ghici cine-i în poză? Habar n-am, dar să nici nu te gândeşti să-mi vinzi şapca....”
Ok, şi ce face diplomatul, când nu îşi reprezintă ţara? Evident, concedii...
"Priviţi aici: Sunset, muntele sacru, care are gravat în el chipul Creatorului"
Pelerinaj la „Mecca Branhamiştilor” - cartierul general VGR, în Jeffersonville USA
Pentru început, o scurtă rugăciune în Tabernacolul Branham, către idolul din tablou...
Acum ne apropiem de punctul culminant.
Aici în Jeffersonville au avut loc o serie de evenimente de mare relevanţă...La această întâlnire au participat: Reprezentantul statului Congo, ca de obicei îmbrăcat elegant, într-un costum „Kenzo”, cu cravată şi insignă model „Branham” şi pe mână un ceas auriu ce pare scump.... Lângă el, doi americani, care, judecând după îmbrăcămintea „mai modestă”, îi putem bănui ca fiind nişte localnici sau rude ale angajaţilor. De câteva ori apar în cadru şi doi angajaţi de la VGR care intervin din când în când în discuţie...
Cel dintâi ia cuvântul unul dintre americani, care părea a fi cel mai în vârstă. El spune: „Abraham a avut acelaşi nume (cu Branham)...” Celălalt american intervine spunând: „Şapte litere...” Diplomatul întreabă apoi: „Care este Numele fratelui Branham?” la care cel în vârstă răspunde mândru: „Numele Branham este numele etern al lui Dumnezeu.” Africanul râde tare: „Ha ha ha, Aleluia.” – la care angajata ce şedea doi metri mai în spate, la recepţie, întoarce curioasă capul, dar nu intervine în discuţie.
Bătrânul continuă cu o relatare: „Am un prieten care cunoaşte nişte preoţi evrei. El a scris pe un bilet numele BRANHAM şi l-a întrebat pe preotul levit ce reprezintă aceasta pentru el. Acela a răspuns: „Acest nume este prea sacru pentru mine, ca să îl pot pronunţa. Eu trebuie să îl scriu pentru că nu sunt atât de sfânt încât să-l pot rosti.” [clarificare: odată cu distrugerea Templului în anul 70 a încetat şi preoţia levitică. n.e.]
Diplomatul îl întreabă pe bătrânel cum îl cheamă şi dacă l-a cunoscut personal pe Branham. Acesta îi răspunde că îl cheamă Conger şi că l-a văzut pentru prima oara pe Branham în 1965 la predica „Unşii din timpul sfârşitului”...
Africanul îl întrerupe, revenind la ce a spus Conger mai înainte, că numele Branham este numele veşnic al lui Dumnezeu, deoarece „El a stat în spărtură”. Apoi scoate de sub tejgea o predică cu acest titlu şi începe să o răsfoiască. Conger spune între timp: „Lasă-mă să îţi arăt ceva. Uite-te la copertă. Fratele Branham a venit în numele lui Isus Cristos, nu-i aşa? Isus Cristos a venit în acest nume:”şi arată cu degetul unde scrie „WMB”.
Omul de stat exclamă plin de extaz: „Aleluiaaaa”. Apoi îl cheamă pe fr. Jonathan, unul din angajaţii de la VGR, care vine la ei şi îl salută pe Conger, schimbând apoi câteva cuvinte cu acesta pe un ton familiar.
Diplomatul se face că mai caută ceva în predică, în timp ce Conger zice: „Noe a stat în spărtură în zilele lui. Isus a stat în spărtură în zilele lui, care erau zilele sângelui. Fratele Branham a stat în spărtură în Duhul...”
Africanul îl îmbrăţişează şi îi spune „Îţi mulţumesc. Aceasta nu a venit de la tine”. Apoi deschide undeva şi citeşte: „Câte piscuri sunt acolo? Şapte. Câte litere are numele tău? Şapte B-R-A-N-H-A-M”. După care începe o argumentare foarte şubredă, dar tipic „diplomatică”: „Tu ai spus mai devreme că Isus a venit în numele lui WMB. Iar astăzi, WMB a venit în numele lui Isus. Aici este problema, pentru că Biblia spune că fiul vine în numele tatălui său şi tot Biblia spune că Duhul este tatăl lui Isus Cristos...”
În momentul acesta, angajatul Jonathan se freacă la ochi, parcă nevenindu-i să creadă ce tocmai a auzit. Apoi părăseşte iute scena discuţiei, pentru că a înţeles ce a vrut să insinueze africanul, anume că Branham este Duhul Sfânt, tatăl lui Isus Cristos. Acum acesta deja a acaparat discuţia şi este liber să-şi expună în continuare ideile debile. Deşi Jonathan mai trece pe-acolo şi nici cealaltă angajată nu este prea departe, totuşi nimeni nu îndrăzneşte sau nu doreşte să-l contrazică pe african şi pe Conger. Jonathan chiar îşi pune cotul în faţa camerei ascunse spunând că va lipsi pentru cinci minute, semn că a capitulat complet. Diplomatul îl prinde „grijuliu” de umăr, probabil încercând să-i controleze lui Jonathan cotul, ca să nu-i răstoarne din greşeală camera şi să-i strice astfel filmarea...
Discuţia se diluează uşor, pierzându-se în tot felul de subiecte, în final angajatul Jonathan reuşeşte să preia oarecum controlul asupra situaţiei...
Ar fi multe de spus şi de comentat, sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg. Vă las însă pe voi, fraţilor, să vizionaţi un ultim clip, şi în timp ce ascultaţi la versurile acestui cântec, să vă gândiţi cum este oare posibil, ca oamenii să facă dintr-un om, un idol – ba chiar Dumnezeu suprem, Tatăl Domnului Isus Cristos?
Şi nu e vorba de nişte „primitivi needucaţi” din junglă, care trăiesc în corturi, în mizerie, ci de oameni cu statut şi paşaport diplomatic, care au acces în locuri şi la oameni la care cei mai mulţi dintre noi nu vom ajunge niciodată. Sunt oameni influenţi, care nu se feresc să se manifeste în mândria lor idolatrică nici măcar în sediul Voice of God Recordings.
Cei de acolo nici măcar nu încearcă să-i oprească.
Ca ei mai sunt mulţi, chiar şi americanul Conger se manifesta în acelaşi fel. Există un grup Facebook care are câteva mii de membri şi este moderat de oamenii prezentaţi în aceste articole. Am făcut peste o sută de poze cu comentariile lor, dar nu mai este loc pentru ele.
Ei se salută cu „(Domnul) Branham să te binecuvânteze” pentru că îl numesc pe Branham „Duhul Sfânt” şi „Dumnezeu veritabil”, „Creatorul universului”.
Aveţi grijă, când mergeţi la vreo convenţie în străinătate, în România, sau poate la Jeffersonville, şi daţi mâna cu vreun frate (de culoare), care pare important şi devotat pentru mesaj, când vă îmbrăţişează călduros, gândiţi-vă că poate să fie unul complet deraiat mintal.
Urmăriţi acest clip şi vă veţi convinge singuri...
Ştiu oare chinezii că Superman le survolează teritoriul?
Aici:Superman la Mesaj
Articol scris de Abel, Germania
Ştiu oare chinezii că Superman le survolează teritoriul?
Aici: