Boli psihice in branhamism

Branham ne spune ca toata viata lui a fost nevrotic. 
Asta inseamna ca toata viata, ideile, credintele, gandurile, cuvintele, gesturile, actiunile, modul in care le-a privit, i-au fost influentate de nevroze si alte afectiuni sau surse asociate acesteia.

Haideti sa vedem ce inseamna acest lucru de care Branham ne spune ca a suferit, dupa ce ascultam cuvintele lui despre el insusi in aceasta privinta.. 

Nevrotismul cu nevrozele, nevrozismele si ramificatiile sale, este un subiect foarte bogat si interesant daca esti pasionat de a intelege cum functioneaza sistemul psihic uman, si pentru a afla de ce esti cum esti, de ce gandesti cum gandesti, de ce ai temeri, fobii, slabiciuni, tendinte depresive, idei religioase extreme, idealuri mistico-imaginare, inchipuri nefiresti, ura, rautate, nerabdare, stari conflictuale etc.

Daca lucrezi cu oamenii pasionat in a-i ajuta si intelege, iti recomand sa studiezi deoarece toate acestea sunt strans legate de modul in care poti ajuta si sluji cu impact. Daca nu intelegi un om, si nu il iubesti, nu il poti ajuta.

NEVROZISMUL („neuroticism”) este descris ca fiind tendinţa de a avea trăiri emoţionale negative cum ar fi anxietatea, furia, depresia. 

Scorurile mari la nevrozism descriu indivizi care reacţionează emoţional foarte uşor, trăind intens evenimente care pe alţi oameni nu îi afectează. 

Au tendinţa de a interpreta situaţii obişnuite ca fiind ameninţătoare şi de a transforma frustrările în dificultăţi fără scăpare. 

Reacţiile lor emoţionale tind să persiste peste perioade lungi de timp, ceea ce înseamnă că se află deseori într-o pasă proastă. 

Dificultăţile de control al emoţiilor pot duce la afectarea abilităţii de gândire, de a lua decizii sau de a face faţă stress- ului. 

Indivizii cu un nivel scăzut de nevrozism sunt mai greu de supărat şi nu sunt atât de reactivi din punct de vedere emoţional. Tind să fie calmi, stabili emoţional şi nu au stări afective negative persistente.

Principale faţete ale nevrozismului:

anxietate („anxiety”);

furie („„anger””);

depresie („depression”);

timiditate („„self -conciousness””);

vulnerabilitate („vulnerability”)

anxietate 

– persoanele anxioase au în mod constant senzaţia că ceva este pe cale să se întâmple, ceva periculos. Această frică se poate manifesta faţă de situaţii specifice sau poate fi un sentiment general de frică. Astfel de persoane se simt tensionate, sunt agitate şi au o stare de nervozitate. (vorba lui Branham: "ceva este pe cale sa se intample")

furie („anger”) – 

scorurile mari descriu persoane care se înfurie atunci când lucrurile nu ies după placul lor. Insistă să fie trataţi corect şi devin revoltaţi şi aspri atunci când simt că sunt înşelaţi. 

depresie („depression”) – 

această faţetă descrie tendinţa individului de a se simţi trist, demoralizat şi descurajat. Indivizii cu scoruri mari duc lipsă de energie şi au dificultăţi în demararea activităţilor. Scorurile scăzute descriu indivizi neîngrădiţi de astfel de stări.

timiditate („self - conciousness”)– 

indivizii timizi sunt extrem de sensibili la părerea celor din jur despre ei. Grija lor de a fi respinşi ori ridiculizaţi îi determină să fie sfioşi, jenaţi şi stingheriţi în compania celor din jur. Sunt uşor de pus în încurcătură şi se simt ruşinaţi frecvent. Frica lor de a fi criticaţi şi ridiculizaţi este exagerată şi nerealistă, iar stângăcia şi disconfortul lor fac din această temere o profeţie auto-împlinită. Prin comparaţie, indivizii cu scoruri mici nu suferă din pricina impresiei greşite că toată lumea îi priveşte şi îi judecă şi din acest motiv nu se simt agitaţi în situaţii de interacţiune socială.

vulnerabilitate („vulnerability”)

– indivizii care obţin scoruri ridicate trăiesc stări de panică, confuzie şi neputinţă atunci când se află sub presiune sau sunt stresaţi. Scorurile scăzute descriu persoane care rămân echilibrate, încrezătoare si rationale etc. cand sunt supuse stresului. (Ticu Constantin, Prezentare sintetica a chestionarului Big five plus 240)

Nevrotismul, denumit şi "instabilitate emoţională". 

E definit de interrelaţia dintre trăsăturile de anxietate, depresie, scăzută autoapreciere, timiditate. Tendinţa generală de a trăi afecte precum teama, mânia, tristeţea, jena, vinovăţia, dezgustul, reprezintă miezul acestui factor. Reacţiile emoţionale puternice ale instabilului interferă cu adaptarea sa slabă, conducându-l spre reacţii iraţionale, uneori rigide. 

Dacă este vorba de un instabil extravert, neliniştea şi sensibilitatea sunt pe primul plan, devine excitabil, chiar agresiv. Scorurile înalte la nevrotism pot indica un risc de a dezvolta tulburări psihiatrice, dar fără ca semnificaţia psihopatologică să fie obligatorie; pot exista situaţii de scoruri înalte fără ca vreo tulburarea psihiatrică să fie diagnosticată ca atare. Scorurile scăzute la nevrotism reprezintă stabilitatea emoţională şi arată faptul că, în faţa stresului, aceste persoane rămân calme, relaxate, cu un temperament în general egal.

Nevrozismul desemneaza hiper-reacţia emoţionala generala şi predispoziţia spre depresie nevrotica sub efectul unui agent stresant. 

Comportamental, subiecţii manifesta labilitate emoţionala, nervozitate, hipersensibilitate, depresie, mania certurilor şi a criticii. Prezenţa nervozitaţii si mania certurilor releva faptul ca în cazul nevrozismului exista si tendinţe impulsive. 

Într-un studiu realizat de Eysenck, acesta descrie soldatul nevrotic astfel: „soldatul nevrotic în medie, este o persoană defectivă mintal şi corporal; sub medie ca inteligenţă, voinţă, control emoţional, acuitate senzorială şi capacitate de a se afirma. Este sugestibil, lipsit de persistenţă şi lent în gândire şi acţiune, nesociabil şi tinde să reprime faptele neplăcute”.

Din "NEVROTICUL ŞI NORMALUL"

Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic. (Allport, 1991, p.40)

Firescul, obişnuitul de fiecare zi, normalul, pot deveni dificil de definit atunci când vine vorba de personalitate. 

Concepţia de normalitate sau sănătate a fost înţeleasă diferit în culturi distincte, spre exemplu, în anumite concepţii, o persoană era considerată astfel, numai dacă se dovedea capabilă de sacrificii, de uitare de sine pentru a urma tradiţiile comunităţii şi a contribui la bunăstarea semenilor săi. Societatea occidentală, în schimb, a pus un accent mult mai mare pe individualitate, pe realizarea potenţialului personal, iar Allport (1991, p.310), în urma studierii a numeroase lucrări de specialitate, a ajuns la un număr de şase criterii care ar putea determina şi descrie personalitatea normală. 

Aşadar, personalitatea matură – indiferent de vârsta cronologică – normală şi sănătoasă. 

1. dispune de un simţ extins al sinelui (sinele sanatos care formeaza personalitatea este diferit de egoul arogant, mandru si egoist)

2. are un sentiment de securitate emoţională de bază şi se acceptă pe sine; 

3. este capabilă de autoobiectivare, de autointuiţie şi umor; 

4. percepe, gândeşte şi acţionează cu interes în conformitate cu realitatea externă; 

5. este capabilă de raporturi calde cu semenii, atât în contacte intime cât şi neintime; 

6. trăieşte în armonie cu o filozofie de viaţă unificatoare.

În opinia lui Allport „dezvoltarea personalităţii umane în toate cele şase direcţii, ar trebui încurajată începând din copilărie şi până la sfârşitul vieţii”. (1991, p.310) Există o relaţie de determinare între procesele biologice şi cele psihologice, personalitatea fiind, în bună măsură, o rezultantă a acestei determinări. 

La celalalt pol avem nevroticul. 

- nevrotismul este o dimensiune biologică a personalităţii manifestată prin activarea unor instanţe subcorticale sub acţiunea unor stimuli ameninţători (pierderea identitatii, a corectitudinii ideilor, fundamentului pe care isi cladeste viata si credintele)

– un nivel ridicat de nevrotism (instabilitate emoţională) se manifestă prin reacţii emoţionale exagerate (atacuri personale, jigniri, acuzatii, agresivitate emotionala si verbala, injosirea, umilirea adversarilor reali sau imaginari)

– persoanele instabile emoţional sunt mai uşor şi mai intens activate la nivelul centrilor emoţionali din creier de stimulii ameninţători din mediu (scenarii apocaliptice, razboi, cataclisme naturale etc)

În accepţiunea lui Freud, toţi avem înclinaţii nevrotice, criminale sau chiar psihotice, viaţa şi libertatea noastră depinzând de abilitatea cu care ne orientăm relaţiile şi de gradul de acceptabilitate al celor din jur. Psihanaliza, credea el, oferă „întreaga bază” pentru ştiinţa psihologiei şi caracterizează „întreaga viaţă mentală umană”. (Allport, 1991, p.159, Hall) Allport contestă această concepţie aducând ca argument faptul că „Freud era un clinician care a lucrat ani şi ani de zile cu personalităţi tulburate. Intuiţiile sale sunt mai aplicabile acestor cazuri decât personalităţilor cu o fiziologie sănătoasă. (…) 

Afirmaţia cea mai adevărată şi mai generală despre nevroze pare să fie aceea că "ele sunt o reflectare a unei centrări necontrolate asupra eului." (…) 

Persoana suferind de nevroză este descrisă ca fiind incapabilă să ducă o viaţă echilibrată, să aibă relaţii sociale normale şi sănătoase cu cei din jurul sau, familie, prieteni, parteneri. 

Nevroticul are tendințe generale și deseori exagerate, de a controla și de a domina pe alții. Acesta este unul din motivele pentru care isi pierde regulat relațiile.

Nevroticul este necontrolat în toate manifestările pe care le are, excesiv în pretenţiile sale. El poate fi posesiv, gelos, isteric, acuzator, trăirile dezechilibate putându-se transfera în simptome fizice, cum ar fi: ulcere, eczeme, surditate funcţională, sau chiar paralizie. 

Tendinţele nevrotice au cauze multiple, printre care amintim: o igienă mentală săracă, o constituiţie psihică „slabă” lipsită de o capacitate de integrare fermă, o educaţie deficitară, diverse traume, eşecuri repetate în adaptarea socială.

Fiecare dintre noi am avut parte de momente grele în viaţă, ceea ce după cum arăta şi Allport, ar putea însemna că suntem cu toţii nevrotici, într-o măsură mai mare sau mai mică. 

Trebuie remarcat totuşi, faptul că, există diferenţe majore între personalitatea bine integrată şi echilibrată, în a cărei existenţă apar uneori elemente nevrotice minore, şi persoana cu o viaţă în care dominante sunt momentele dramatice încărcate de trăiri extreme şi conflictele de tot felul. 

„Oamenii normali pot fi egoişti, anxioşi şi cu pretenţii. Nu calitatea unui act îi face să fie nevrotici. Distincţia rezidă mai curând în caracterul automat, coercitiv, disociat al conduitei nevrotice.” (1991, p. 159) Nevrozele sunt dominate într-o foarte mare măsură de inconştient. Manifestările şi comportamentele anormale continuă „indiferent de orice alte considerente”. În schimb persoana normală se poate echilibra, îşi poate controla impulsurile adaptându-şi conduita, raportându-se corect şi cu mijloace adecvate la situaţia dată. 

Astfel, înfruntarea problemelor este sănătosă, pentru că datorită acestui proces se dezvoltă mecanisme de adaptare şi de stăpânire adecvate. 

Încercarea de a găsi diferite subterfugii pentru a scăpa de situaţii sau evenimente neplăcute ori supărătoare este în sine un lucru periculos şi morbid, evadarea extremă fiind caracteristica unora dintre cele mai severe tulburări mentale: psihozele. 

Trăsături și probleme ale nevroticului

Trăsături asociate nevrotismului sunt: anxietate, stimă de sine scăzută, obsesivitate, lipsa autonomiei, tendinţe spre ipohondrie, nefericire şi vinovăţie. 

Problema majoră a persoanei afectate de nevrotismul accentuat este aceea că aceasta lansează lucrurile de care suferă în exteriorul ei. 

Întrebările inconștiente și involuntare care macină psihicul acestora sunt: De ce ar fi alții fericiți când eu nu sunt? De ce să nu simtă și alții vinovăția cum o simt și eu? s.a.m.d.

Nevroticul nu poate trăi linistit într-un mediu diferit de cel personal și trebuie să facă tot ce poate ca mediul în care se află să devină propice pentru acceptarea si perpetuarea afectiunii sale.

Nevrotismul netratat și neținut sub control își dezvoltă ramificații care fac ca o persoană să devină abuzivă, extremă și irațională. 

Semnele unui nevrozat avansat sunt în special acelea legate de dezacordul său general. Fie că este vorba de viață, dialog, idei, nevrozatul avansat va tinde întotdeauna să fie contra. 

Acesta se simte confortabil numai cand este in dezacord iar intentia lui este de a-si promova "dezacordurile". Are nevoie in jurul sau de oameni care sunt la fel precum este el si care ii impartasesc ideile, mentalitatea.

A fi in "dezacord” sau (mis-match) inseamna: 

- a vedea intotdeauna jumatatea goala a paharului,

- a vedea mereu partea negativa a fiecarei situatii, 

- a vedea negativ punctele divergente sau dezacordul intre persoane,

- a nu fi interesat niciodata de opiniile celorlalti,

- a nu fi interesat in argumentul corect dat de altcineva,

- a-i considera pe ceilalti adversari sau dusmani,

- a nu lua in consideratie raspunsurile, sugestiile sau solutiile adversarilor,

- a refuza opinia celuilalt, a nu-si exprima acordul sau dezacordul,

- a refuza sau a evita sa-si schimbe parerea sau sa negocieze,

- a dezvolta divergente, dezacorduri,

- a separa si a dezbina mai degraba decat a unii,

- a cauta mereu diferentele nu asemanarile,

- a cauta mereu probleme la solutiile primite.

Cei care sunt „in dezacord” mereu, critica adesea pe altii. Ei nu sunt multumiti de ceilalti (pentru nu sunt nici de ei insisi), se revolta adesea si creeaza mai mult conflicte. Sociopati, psihopati religiosi. 

Nevroza mai este: 

- incapacitatea de a fi prezent in prezent; 

- incapacitatea de a avea acces la adevaratele sale nevoi, de a le identifica si de a gasi un raspuns;

- a avea prejudecati, principii, ideologii in loc sa privesti in fata realitatea prezenta; 

- a se servi de trecut pentru a justifica prezentul: obiceiurile, traditiile fixe, ritualurile care fac viitorul previzibil (introiectii); 

- a da prioritate trecutului si cunoscutului asupra prezentului si necunoscutului; 

- a da prioritate viitorului si proiectelor asupra prezentului si actiunii; 

- a se servi de ceilalti pentru a-si justifica pozitia: si ceilalti fac la fel; 

- a-l acuza pe celalalt cand reproseaza ceva in loc sa asculte: „Si tu atunci… „; 

- a-si pregati raspunsul in loc de a-l asculta pe celalalt; 

- a vorbi ca sa se afle in treaba (evitare); 

- a vorbi „pentru a spune ceva”; 

- a dori sa fie mereu tot mai perfect si a se simti vinovat ca nu a reusit; 

- a manipula in loc sa ceara, sa spuna in fata sau sa actioneze; 

- a trai cu regrete pe care cauta mereu sa le satisfaca; 

- a se simti vinovat (transfer) cand este vorba sa fie responsabil sau sa repare; 

- a astepta regulat ca celalalt sa faca primul pas: a reactiona in loc de a actiona (dependenta, simbioza); 

- a trai prost si a nu lasa nici pe ceilalti sa traiasca; 

- a nu-si accepta corpul, varsta, calitatile sau defectele; 

- a fi in mod obisnuit gelos prin posesie sau din frica de a fi abandonat (simbioza); 

- a se plange adesea sau niciodata din principiu (introiectie); 

- a reprosa celorlalti ca sunt cauza sentimentelor sau comportamentelor sale: din cauza ta…; 

- a se supune in mod regulat parerii celorlalti: „gura lumii” (introiectie); 

- a dori „sa aiba dreptate” si sa domine in mod obisnuit; 

- a cumpara dragostea cu bani, datoria sau obligatiile; ( ca un exemplu, in cazul nostru, ei spun: "femeia e obligata sa fie supusa" si folosesc versete biblice in mod abuziv, pentru a domina, a controla, in loc sa vada si de a fi concentrati pe "obligatia" lor de a iubi femeia precum Cristos a iubit Biserica. Isi mascheaza responsabilitatea si subjuga partenerul de viata.)

- a face glume fara incetare;

- devalorizarea celuilalt; 

- a generaliza; 

- a privi in alta parte; 

- politete excesiva; 

- a-si bate joc; 

- a-si reprima in mod obisnuit spontaneitatea; 

- a face judecati critice sau a acuza; 

- a raspunde mereu la o intrebare printr-o alta intrebare.

Adesea rezulta de aici o deviere in comunicare, o declansare, o prelungire sau un impas in conflict. 

Autor: dr. Andre Moreau

Sursa: Revista PsihoLife

Delirul

Delirul reprezinta o tulburare psihica grava, manifestata in domeniul gandirii, care isi pierde coordonatele insertiei in realitate, ancorandu-se in imaginar si ilogic. Gandirea bolnavului este deliranta si plina de contradictii pe care acesta pare sa nu le ia in seama, abunda in interpretari si deductii lipsite de logica, modifica comportamentul bolnavului si activitatea acestuia, facandu-le insuficiente sau chiar periculoase pentru ceilalti. 

Ideile delirante au o tematica fie de depreciere a persoanei bolnavului: urmarire, prejudiciu, pedepsire, otravire, influentare, ruinare, gelozie, etc. fie de exagerare a calitatilor bolnavului: marire, grandoare, inventie. Subiectul se vede transpus in una din aceste situatii care nu au de obicei nimic comun cu realitatea. Aceste tulburari de gandire se pot asocia cu deformari ale perceptiei realitatii - halucinatii.

Halucinatia

Halucinatiile sunt perceptii fara obiect, adica formarea unor imagini mintale care nu isi afla corespondent in realitate. Ele pot fi vizuale, auditive, olfactive sau tactile. Aparitia delirului insotit sau nu de halucinatii este o situatie in care psihiatrul va fi consultat de urgenta. Sub presiunea ideilor patologice si a halucinatiilor, bolnavul delirant isi poate pune in pericol viata sa sau pe a celorlalti. 

Exista uneori pericolul ca unele idei de persecutie sa fie luate drept realitate si de catre familie, ajungandu-se deseori, fara o verificare a realitatea acestora, la conflicte grave si nejustificate la locul de munca sau in familie, in locul unui tratament corespunzator. (…) 

Fobia

Fobiile sunt reprezentate prin temeri nejustificate fata de obiecte, animale, evenimente, situatii, care prin ele insele nu constituie un pericol real sau au o probabilitate infima de a se produce. 

Bolnavul are o senzatie intensa de spaima in prezenta obiectului sau a situatiei de care se teme, stare insotita de manifestari vegetative: transpiratii, palpitatii, sufocari, ameteli, tulburari de vedere, etc. care dispar brusc o data cu indepartarea cauzei generatoare. Fobiile pot sa apara ca singur fenomen patologic sau pot insoti si alte tulburari psihice. 

Ele isi au cauza in unele obiceiuri gresite (erori de educatie oferite de parinti copiilor de varste mici) sau pot sa apara ca urmare a unor situatii de grea incercare prin care a trecut bolnavul (boli grave, accidente, traumatisme psihice, catastrofe, etc.) (Branham a avut accidente aproape sa moara de trei ori, in adolescenta si mai tarziu)

Fenomene asemanatoare fobiilor si uneori asociate cu ele sunt obsesiile, idei care se impun gandirii, tulburandu-i desfasurarea normala. Aceste idei se refera de obicei la actiuni absurde, pe care subiectul are impresia ca le-ar putea face, actiuni care contravin intru totul personalitatii si comportamentului obisnuit al bolnavului. 

Aceste idei nu se transforma niciodata in acte, dar paraziteaza gandirea si activitatea, sunt resimtite ca fiind neplacute, genereaza neliniste si teama bolnavului. Acestea il fac pe subiect, cu trecerea timpului, sa se teama ca nu va mai fi stapan pe actiunile si gandurile sale...  

Aparitia unor astfel de fenomene trebuie sa indrepte bolnavul catre medic ce va recomanda tratamentul medicamentos sau psihoterapeutic potrivit. (…) 

Am si o carte de psihiatrie care m-a lamurit in multe aspecte fata de ceea ce se intampla de fapt in mesajul lui Branham, in gandirea si viata multor lideri si predicatori ai mesajului.

Discursurile lor alimenteaza delirul, halucinatia si fobiile, fricile, temerile sincerilor credinciosi naivi, mentinandu-i intr-o stare neimplinita, de neliniste, o tensionare fortata si asteptari imaginare care niciodata nu se vor implinii si nu aduc nici un sens sau valoare acestora, in schimb ii readuc pe bancile adunarii, cu "Amin, donatii si zeciuieli."

Am vazut ca oamenii se adancesc atat de mult in asta incat pentru ei nimic altceva nu mai conteaza. Vointa le este anihilata si procesul de depersonalizare se accentueaza.

Apoi, nevrozele dezvoltate duc la alte afectiuni, una fiind schizofrenia cu ramurile ei diverse, care asociata cu delirul, halucinatiile si alte psihoze aduc bolnavul in faza finala de a se declara pe sine Dumnezeu, unicul inger, unicii alesi etc.

Branham a avut dreptate cand ne-a spus ca a fost nevrotic toata viata lui. Daca la nevrotismul sau adaugam si tendinta exagerata de misticism si imaginatii provenite din delir si halucinatii avem diagnosticul pentru un bolnav psihic grav.

Ce este grav, in opinia mea, e ca nimeni nu poate sa citeasca brosuri sau sa asculte audio predici ale unui nevrotic avansat cu complicatii, fara sa fie afectat de acelasi lucru. Imposibil. 

Nu poti asculta poezii, sau muzica zeci de ani fara sa fi afectat de ele. Tot la fel, nu poti asculta zeci de ani un nevrotic fara sa nu fi afectat de el copiind modelul lui de gandire infect si defect.

Fostul meu socru cand traia, auzea pe Branham, la caseta, asa era atunci cu casete, si venea si ne intreba sau pe soacra in special: "Ce tot urla ala acolo? Da-i sa bea apa rece. Omul ala trebuia sa mearga la psihiatru nu la biserica. O sa ajungeti si voi ca el pentru ca ucenicul nu ajunge departe de invatatorul sau." 

Noi ziceam ca el e nebun, nicidecum "profetul nostru scump". 
Am gresit adresa. El avea dreptate. El citea multe carti avea o cultura generala ridicata, si intelegea faptul ca Branham spune doar nimicuri si acelea intr-o maniera isterico-dominanta si ca ne vor afecta.

Gasind raspunsul la intrebarea "de ce am urmat mesajul", am gasit ca unele lucruri din personalitatea noastra imatura si multe alte nevoi sincere spirituale, ne-au atras la mesaj crezand ca sunt adevarate. 

Parerea mea e ca parti importante din "nebunia" lui Branham au, sau au avut corespondente in "nebunia" noastra, si astfel s-a creat puntea de legatura. Este doar unul dintre motivele pentru care am venit noi la mesaj, dar este destul de real si puternic, dar mai ales bine mascat, bine ascuns.

Acum vad ca aproximativ 95% din liderii din Romania si strainatate precum si ceilalti urmasii mesajului sufera de nevroze simple, avansate sau extreme. 

Ei de fapt ne-au transmis prin cuvintele si gesturile lor, ca SUNT NEVROTICI SI EI PRECUM BRANHAM A FOST. O gloata de nevrotici, asta am fost cu totii, nicidecum "mireasa". 
Chiar si idealurile cu "Mireasa" si alte subiecte frumoase ca simbol si biblice ca parabola, duse la extrema, arata instabilitate mentala grava din partea celor care insista inutil asupra acestora. 

Am fost conectati la afectiunile psihice ale lui Branham si el le-a hranit pe ale noastre ani si ani de zile cu isteriile lui, cu ideile lui, cu dispretul lui si judecatile lui total nedrepte pentru acei crestini care erau putin diferiti de el.

Problemele psihologice chiar simple netratate, neluate in seama, pot face ca cel afectat sa ajunga la probleme psihiatrice grave. Priviti chipurile celor de la mesaj. Cititi ce raspunsuri dau. Priviti ce acuzatii false aduc numai pentru a se simti superiori fata de cei care nu le impartasesc ideile. Priviti ce pretentii absurde au, fara nici o acoperire.

Ce este ceea ce vedem la ei de fapt? NEVROTISM SI DEPRESIE SI NEFERICIRE. 

Aici am scris doar despre femei, dar cam toti implicati major in mesaj sunt asa. http://mesajul.blogspot.ro/2014/06/femeia-in-branhamism.html

(In cartea "PSIHIATRIE" sunt puse imagini care arata deformarea chipurilor, de catre bolile psihice. Seamana clar. Sunt studii si pe net dati cautare pe google despre depressive faces.)

Am inteles in sfarsit realitatea lucrurilor. 

Nu e nici o coincidenta ca intr-o secta sustinuta de Branham s-au sinucis 1000 de oameni afectati influentati de un alt nevrotic, Jim Jones. Rata de sinucideri si depresii adanci, certuri, dezbinari la mesajul lui Branham, este foarte ridicata. 

Eu personal am fost martor la Cluj, la nebunia lor, atunci cand un tanar si-a dat foc sinucigandu-se de disperare ca a fost amagit de alti profeti mincinosi din adunarea lui Mera Romulus. Suferintele si durerile provocate multor oameni de catre secta aceasta si de bolnavii psihic din ea nu se pot numara, atat de multe sunt. Acesti oamenii sunt bolnavi psihic deoarece sociopatii si psihopatii nu au remuscari, nu au regrete atunci cand distrug alte vieti.

Sentimentul lui Branham de judecare a altora, de respingere, jignire si acuzatie fata de cei diferiti putin de el, este unul dintre cei mai puternici demoni care domina mesajul si pe oamenii care il urmeaza. Liderii de la mesaj, cei mai multi sunt condusi de acest demon al controlului asupra oamenilor.

Amintindu-mi cuvinte, gesturi, apucaturi, mentalitati, actiuni ale fiecarui lider, prieten, amic, de la fiecare adunare unde am fost si am cunoscut, realizez cum Branham si-a extins nevrozele, psihozele, frustrarile personale, afectiunile sale psihice, asupra acestora si i-a crescut in asa ceva.

Nu mai trebuie sa ma intreb de ce branhamistii nu raspund la intrebari, deoarece am raspunsul.

Am aflat de ce tac sau de ce cand le punem intrebari pe subiecte concrete care i-ar putea ajuta, ei spun cu totul altceva, si apoi acuza si vor sa ma faca sa par ratacit sau pacatos, in fata altora, in loc sa dea raspunsuri. Sunt semne de nevroze. S-au nascut in ele, au crescut in ele, au crescut cu ele, ele sunt parte integranta a vietii lor, nu pot trai altfel. Nu au cum. Sunt prinsi definitiv acolo.

Problema e grava cu ei si ei nu o stiu. Se mint ca sunt fericiti ca sunt "mireasa" cand colo constiinta le spune mereu ca nu sunt fericiti.

Am raspunsul pe deplin asa cum vad eu acum. 

Eu chiar ca sunt fericit deoarece am inteles ca fericirea reala nu depinde de a avea ceva si de a fi cineva. Nu am nevoie de titluri arogante branhamisto-frankiste-tunetiste si alte promisiuni desarte de "mireasa" si de nu stiu ce, pentru a fi fericit. Sunt fericit pentru ca am ales sa fiu fericit.

Eu stiam din Biblie ca astfel de oameni sunt condusi de "firea pamanteasca", de rautate, de ura, de intelepciunea draceasca, dar ceva mi-a lipsit, ca explicatie obiectiva, adusa la zi, in anul 2015.

Scopul blogului acesta este neatins pentru oameni bolnavi psihic deoarece pe ei, asa cum am vazut mereu, NU II INTERESEAZA SUBIECTUL, ADEVARUL, ci ii intereseaza doar sa isi dea dreptate. Si acesta fiind un semn clar ca au probleme. Dar e dreptul lor sa nu caute adevarul si sa caute sa isi dea singuri dreptate. 

Eu nu vreau sa ma cert cu nevrotici. Nu am dreptul asta, deoarece ei sunt afectati, sunt bolnavi. Ei au nevoie de auto-evaluare, de iubire, de medic, de o minte noua, nu de argumente biblice care le distruge intreg sistemul fragil de supravietuire, in care si-au pus bazele vietii.. 

Iar pentru supravietuirea lor zilnica, saptamanala au nevoie de predicatori care le alimenteaza mereu si in continuare, imaginatiile bolnave, fricile, fobiile, delirul si deformarile psihologice si spirituale mostenite de la Branham. Au destul predicatori care sa le asigura "hrana" pentru nevrotismul lor.

Eu credeam ca am de-a face cu oameni interesati de a gasi mai mult din adevar, si ca vor fi fericiti sa afle ca pot iesi din eroare. Iata ca si eu am gresit.

Ma simt eliberat total, mai ales pentru ca ma inteleg pe mine mult mai mult. Inteleg foarte bine de ce au procedat si ei intre ei, dar si cu altii in felul in care au facut-o, si cum mascheaza raspunsurile cu alte intrebari total aiurea, si minciuna, viclenia, smecheria, cum judeca si acuza mereu pe altii etc.

La mine a fost o mare minune ca am iesit din universul bolnav al sectei nevrotice a lui Branham. A fost o reala minune. 

Tot ce mi s-a intamplat a lucrat inspre binele meu. Pentru ceea branhamisti ma critica, ma acuza eu ii multumesc lui Dumnezeu zi de zi. Nu au cum sa inteleaga asa ceva. Trebuie sa fii liber de nevrotism sa intelegi. Efectiv am fost trezit din moartea spirituala care ii tine acolo.

Exista o asociere clara si legatura intre emotiile negative, nevroze, si "demoni". In branhamism este foarte vizibil acest aspect. 

Eu am iubit 100% tot mesajul, pe frati, am fost dedicat real si nu am fentat niciodata nimic in viata mea cu privire la el, nici ca viata, nici ca doctrina. 

Orice aparea nou, tunetele de pilda, am mers inainte, nu am stat doar la ideile "robului credincios" sau "Jeffersonville" sa zic asa. 

Am evoluat. Evolutia mea, din fericire a ajuns mai departe, reusind sa scap din aceasta inchisoare teribila, de afectati nevrotic si psihic. 

Asta sa fie implinirea vedeniei lui Branham despre cei "ai lui" legati intr-o casa de nebuni in camasi de forte? I-o fi aratat Domnul unde va ajunge secta lui si a incercat sa il ajute, sa il salveze si informeze despre pericolul acesta? Foarte posibil. Dar cum mereu a facut, Branham nu a ascultat niciodata in mod real.

Acum avem raspunsuri la intrebarile care ne macinau si ne dureau.

• De ce la mesaj se intampla asta si aia? 
• De ce este atata rautate "la acest scump mesaj al profetului"? 
• De ce adunarile se dezbina atat de mult? 
• De ce unii fratii se urasc de moarte? 
• De ce se vorbesc de rau?
• De ce judeca acuzator pe altii fara ca aceia sa fie prezenti acolo, fara argumente, dovezi, ci doar prin inchipuirea lor despre un om sau un caz? 
• De ce nu fac dreptate vaduvei si orfanului?
• De ce nu ajuta oamenii?
• De ce nu iubesc misiunea evanghelistica in societate?
• De ce nu se organizeaza si nu investesc in educatia liderilor?
• De ce nu sunt transparenti cu zeciuielile?
• De ce sunt atat de aroganti si mandrii?
• De ce branhamistii nu raspund la intrebarile legate de invataturile false ale lui Branham?
• De ce sunt lipsiti de intelepciunea elementara si simpla de a judeca prin prisma adevarului, dreptatii, o cauza, un om?
• De unde ideile exagerate despre persecutie si sfarsitul lumii?
• De ce? De ce? De ce?

Avem raspunsul venit direct din gura lui Branham: DEOARECE SUNT NEVROTICI SI AFECTATI PSIHIC. De aceea. Sociopati si psihopatici.

As spune acum: "Multumesc domnule Branham ca ne-ai spus adevarul despre tine. Ai spus ca esti un nevrotic. Ai dreptate. Vedem asta si noi acum foarte clar. Ar fi trebuit sa iti vezi de slujba, nu sa iti proiectezi ideile despre Biblie si viata, prin bolile tale psihice."

Nevrotismul de care Branham ne spune ca el sufera, ne da sute de raspunsuri la sutele de intrebari pe care ne temeam sa ni le punem.

Branham a fost gura bolilor sale psihice nicidecum "gura lui Dumnezeu." 

Multumesc lui Dumnezeu ca poate 95 % din lamuriri ca mesajul este fals si explicatii clare vin si de la Branham. Nu este nevoie sa cautam ca prin viclenie, cum ei fac, sa dovedim ceva. Nu, deloc. Ca Balaam si Branham a spus aici adevarul.

Dar saracul, precum spun specialisti, el nu stia ca haosul si contradictiile enorme, sunt in legatura cu nevrozele lui interminabile si dezvoltate pe multe paliere si niveluri.

De aceea Branham azi putea spune un lucru foarte "clar, sigur" si la urmatoarea predica dovedea ca este invers, fara sa stie ca spusese total diferit, in urma cu putin timp. Asa a creat el haosul in mesaj. Bietii oameni sinceri, se cearta pe citatele lui Branham de 50 de ani, citate care sunt in totala discrepanta si contradictie intre ele. 

El putea mintii, falsifica, crea haos, inventa experiente imaginare, fara nici un repros al constiintei, deoarece era nevrotic, delirant, halucinant si cu multe alte fobii si afectiuni. 

Comparand studiile mele din ultimii ani, inteleg Biblia si mesajul Evangheliei ca niciodata pana acum. Cu adevarat abia acum ma intorc la adevaratul mesaj al lui Dumnezeu pentru omenire: SALVAREA PRIN JERTFA LUI ISUS. Asta nu e doar un cliseu. Pentru branhamisti este doar ceva vechi. 

Prin prisma subiectului din acest articol am descoperit zonele adanci ale pasiunii lui Dumnezeu pentru a salva oamenii "pacatosi", bolnavi psihic, afectati mental, deoarece tocmai in asta sta salvarea. 

El nu ne tine in cont "pacatele" si erorile noastre deoarece ele au fost facute, in mare parte, sub influenta unor lucruri care ne-au "inselat" si erau in psihicul nostru conducandu-ne eronat. (E prea bogat subiectul sa pot descrie aici pe scurt.)

Mesajul Evangheliei de iubire pentru oamenii pacatosi, rai, deformati psihic si fizic, este de-a dreptul extraordinar, si este singura solutie pentru toti oamenii. 

Domnul Isus a invadat lumea cu mesajul de impacare, de pace, de iubire, de iertare, de o bunatate infinita, curatie, bunavointa, altruism, etc. Toate acestea vindeca omul bolnav, afectat si nevrotic daca sunt acceptate ca o decizie personala. Asta este evanghelia salvatoare. Nu amenintarile branhamiste si obligatiile lor, de a fii ca ei.

Cine refuza iubirea Lui daruita neconditionat, primeste nevroze, duhuri rele, si acestea il vor ratacii. 

Apoi va crede in lucruri total false despre sine si despre viata, credinta, lume. (Branham si branhamisti sunt asa. Ei folosesc unele adevaruri biblice pentru a-si promova nevrotismul.) 

Ce este fantastic de-a dreptul, este ca si roadele Duhului Sfant in viata unui om, explicate de apostolul Pavel, ne arata o personalitate -umana- normala, lipsita de nevrotism. O fiinta umana normala, pasnica, buna, simpla cu suflet frumos.

"...roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”

Incredibil, ce legaturi frumoase si puternice am gasit in tot Cuvantul lui Dumnezeu. Acelasi apostol Pavel a zis si: "Fiti oameni". Asta trebuie sa fim. 

De ce sa vrei sa fii ceea ce nu esti? 

Asculta: Sa fii ceea ce te-a facut Dumnezeu sa fii, este cea mai mare reusita a ta, si a Lui cu tine, in aceasta calatorie scurta pe Pamant. Orice incerci sa fii si nu esti, te face un fals si ipocrit.

Totul este de fapt "psihologia" lui Dumnezeu (gandurile lui Cristos) in viata noastra. Nimic bolnav si toxic in ea. Psihologia divina. Hmm, un nou termen pentru mine. Nici o invidie, nici o ura, nici o rautate, nici un abuz. Totul tinde inspre un ideal realizabil, nu imaginar. 

Nevrotismul este deci o posedare de catre forte spirituale intunecate ce rodesc exact opusul roadelor Duhului Sfant. Dupa parerea mea, Branham a dus lupte crancene in aceasta zona spirituala plina de intensitate. El a pierdut-o, si apoi si-a proiectat viziunea noua prin noua pozitie.

Niciodata Evanghelia nu mi-a fost mai clara, mai bogata, si nu am vazut-o atat de simpla si limpede si sa inteleg ca ea este pentru crestini, Esenta intelepciunii si Sursa curatirii tuturor bolilor fizice, psihice, sufletesti, spirituale, prin Sangele lui Isus. Nimeni nu are nevoie de ceva "superior" acesteia in acest context. Nici nu exista ceva superior, decat ca un fals inlocuitor.

Cred ca voi incepe din nou si eu, o auto-psihoterapie spirituala, o auto-detoxifiere, o auto-purificare la orice nivel, si ma voi alinia la reteta Medicului Suprem. Am invatat destul in ultimii ani, incat stiu foarte bine sa imi aplic mie mai intai tratamentul.

Insusi "pocainta" inseamna "minte noua". "Metanoia" in greceasca, o minte innoita. 

Una luminoasa, pasnica, umpluta cu iubire, cu tot ce e bun si folositor. 

Pocainta nu inseamna nicidecum ingradiri fortate, imbracaminte uniformizata identica, sau idei mistico-apocaliptice infricosatoare, sau tipete, urlete, acuzatii false, rautati, viclenii, minciuna etc. Nici vorba de asa ceva.

Frate, asculta-ma. Dumnezeu nu te-ar jignii niciodata, nu te-ar supara cu nimic, nu te-ar injosi, nu te-ar acuza, nu te-ar batjocori pentru nimic in lume. El a dat pe singurul Lui Fiu pentru tine! A dat maximul. El nu a putut face nimic mai mult, atat de mult inseamna Jertfa lui Isus! 

Cum as putea eu atunci, o mana de tarana, sa te tratez rau, sa te umilesc, stiind acest adevar mare, de o dimensiune cosmica? Intelegeti ideea?

Cand intelegi asta, intelegi ce a zis Domnul: "...si pe aproapele tau, ca pe tine insuti" ..."si cu dragostea de frati, iubirea de oameni". E glorios mesajul lui Isus. Nimic nevrotic, nimic rautacios, nimic dispretuitor in mesajul Evangheliei. Daca nu ai asta ca baza, nu ai nimic. Poti pretinde ca ai "revelatii" timp de 1000 de ani. Nu te ajuta. 

Priveste la simplitatea si adevarul Cuvantului: "Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit."

Iar ca sa ai parte de o mai mare "stralucire" acolo in Imparatie, adica o pozitie mai "buna", fa doar binele pe acest Pamant si dati toate silintele sa traiesti frumos.

Nu e nevoie de nici o explicatie unitariana sau trinitariana. Lasa asa cum scrie Biblia, si fa-ti viata o capodopera, fara a fi religios fanatic. Fii credincios. Fii folositor. Nu sectant, nu religios. 

Ajuta orfani, educa copiii abandonati, deschideti o afacere, fa o ferma de animale, de legume-fructe, scrie o carte, fa un sport, canta la un instrument, fa o fundatie, fa ceva cursuri, investeste in tine si in altii, ajuta pe altii, iubeste tara, motiveaza, inspira pe altii sa fie mai buni (nu mai religiosi sau sectanti), viziteaza oamenii suferinzi, suna o persoana singura si arata ca iti pasa. Fa ceva, fa ceva, pentru Numele lui Dumnezeu, nu te tot lauda ca tu esti la "mesaj". Nimanui nu ii pasa ca tu esti "la mesaj".

Eu banuiesc ca oamenii de la mesaj nu cunosc pe Dumnezeu si nici lucrarea Lui. Ei nu stiu decat cateva teorii si niste explicatii ce sunt diferite de ale altora. Unele par bune, altele rele, altele varza. 

Dar toate acestea nu au nici o legatura cu mantuirea, cunoasterea si experimentarea lui Dumnezeu in mod personal. Absolut nimic. 

Sunt doar cateva chestii DESPRE Dumnezeu si interpretari diferite ale unor scripturi. Atat. Pot fi interesante sau nu, dar astea nu salveaza pe nimeni. 

Au devenit ideile (bune sau rele) cuiva, forta mantuitoare in locul Jertfei lui Isus? Reveniti-va, va rog.

Foarte multi oameni de la mesaj nu au trecut prin experienta mantuirii date de ISUS singur si nu sunt inca salvati. Ei stiu "taine" dar nu sunt salvati. 

Pentru crestini numai mesajul lui Isus, Evanghelia, are dreptul sa "elibereze" Sangele curatitor peste "pacate" si bolile noastre de orice fel. Orice inafara de asta, cu pretentie de rol mantuitor, este o inselatorie. 

Exista mii de lucruri si lucrari facute de oameni prin credinta, ce sunt mari binecuvantari si pot atinge indivizi, familii, societatea, economia, politica etc si toate pot fi fantastice, si sa ne rugam sa fie cat mai multe, eu cred in ele, dar toate acestea sunt rezultatele credintei noastre in bine, in valori, nu au legatura cu o secta, si nu pot sa schimbe planul lui Dumnezeu prin Isus. 

Mesajul lui Branham intr-un mod pervers, a substituit Jertfa lui Isus, prin pretentia "revelatiei" sale. De aceea dupa Branham citire, din 1963, Jertfa lui Isus nu mai este valabila. E gata si terminat totul, cica. 

Aici identific o noua boala: nevrotismul spiritual in metastaza. 

Eu cred ca ei sunt terminati, nu Evanghelia. Saracii de ei.

Oamenii au nevoie sa auda adevarul dat de Dumnezeu pentru ei, nu au nevoie de restrictiile puse de Branham oamenilor. 

Branham e chiar fara rusine. El a furat oamenilor singura lor speranta, a furat singurul lucru care ii poate salva: EVANGHELIA SI JERTFA LUI ISUS.

Este singurul lucru pe care Dumnezeu l-a dat pentru omenire iar Branham si urmasii lui vor sa ascunda de oameni asta dandu-le asa zise "taine descoperite" care nu au nici o valoare. Semnul inselatorilor si profetilor falsi este chiar asta. 

Simt o adanca frustrare cand ma gandesc si inteleg blocajele, obstacolele si pagubele imense facute de Branham si urmasii lui, oamenilor sarmani, care isi cauta si ei mantuirea, iubirea, mangaierea si salvarea prin Domnul Isus Cristos. Nu pot sa cred ca se intampla asa ceva! 

Mai oameni buni cum sa faceti asa ceva? Este anticristul care face asa ceva.

Oricum, faza cu acest blog si tot prin ce am trecut in viata, m-a adus sa vad asta, si daca va ajuta si pe voi sa va reintoarceti inima, mintea, atitudinea la adevaratul mesaj a lui Isus, din Cuvant, scopul meu este atins.

Cred ca ceva trebuie sa ne atinga real si sa ne schimbe la nivel spiritual, sa intelegem cat e de profunda dar si simpla e lucrarea Lui. Asta nu are nimic de a face cu Branham si cu predicile lui nevrotice. 

Noi, tu, trebuie sa ai o experienta personala, vindecatoare si eliberatoare prin credinta ta. Credinta ta, nu Branham, nu mesajul, nimeni nu poate face schimbari in viata ta, decat credinta ta. 

Oamenii mesajului au nevoie de a-si asuma greselile si a-si recunoaste afectiunile, bolile, esecurile si de a inceta sa mai critice pe altii. Ei au cerut destul altora sa se pocaiasca dar ei nu au facut-o niciodata. 

Stiti ce? Hai, incepeti voi primii fratilor de la mesaj si invatati-ne pe noi, cei "rai", ce inseamna pocainta adanca, faptele credintei si iubirea lui Dumnezeu, si apoi va urmam si noi pe voi. Haideti!

Pana nu faceti voi ceva prima data, nu aveti dreptul sa cereti nimanui nimic. 

Voi judecati si criticati si jigniti pe altii tot timpul dar ce va face sa credeti ca sunteti mai buni decat altii? Ei bine, aflati astazi ca voi nu sunteti mai buni decat nimeni. 

Si daca totusi Dumnezeu a lucrat in viata voastra El a facut-o, nu voi. Cat timp nu recunoasteti asta nu recunoasteti maretia lucrarii Lui in voi si nu puteti aprecia harul divin. Luati totul prea ieftin. 

Si daca ati fi primit un mesaj 100% real si perfect, NICI ATUNCI NU ATI FI AVUT CU CE SA VA LAUDATI MAI OAMENI BUNI! 

"Caci ce ai si nu ai primit? Si daca ai primit ce te lauzi ca si cum nu ai fi primit?" Va spune apos. Pavel.

Dar situatia voastra este extrem de grava, deoarece dupa ce ca mesajul este dovedit ca 100% fals si blestemat (de Branham insusi), voi va si laudati degeaba. Of, of, of, mai oameni scumpi si pretiosi...ce-i cu voi? 

E timpul sa faceti ceva si pentru voi insiva. 

Luati-va timp sa reflectati si simtiti-va liberi sa ganditi si sa spuneti ceea ce doriti sa spuneti. Nu ramaneti sclavii nimanui. Nu e prea tarziu sa va schimbati viata dupa cum vreti sa o schimbati, ancorati in Evanghelie, in puterea iubirii, curatiei, sinceritatii, nu in sectarism bolnav si afectat nevrotic.

Sunt atatea lucruri de facut...of of...chiar ca sunt.

Eu sunt hotarat sa fac asta, si am inceput. In ciuda blocajelor si obstacolelor incredibile, am reusit sa fac multe lucruri extraordinare pentru mine si pentru altii. Cu ajutorul Lui voi continua mai mult, dupa o redresare totala, si spirituala si financiara.

Voi branhamistii, puteti sa invingeti ura nevrotica mostenita. Stiti cum? Va ajut eu.

Incepand sa va rugati pentru mine (sau alti dusmani) sincer, pur, curat, sa fiu binecuvantat si restituit deplin in toate domeniile vietii mele. 

Va provoc la un test de proprie verificare a calitatii materialului vostru interior. Incercati calitatea credintei voastre facand asta. Aflati asa multe despre omul cel adevarat, nu cel inchipuit, din voi.

Daca eu sunt dusmanul vostru, e ok, accept, dar Isus va invata, va porunceste chiar sa ma iubiti. Stiu ca Branham v-a invatat diferit de Isus, dar cred ca ati ajuns din nou la punctul in care trebuie sa alegeti intre ce va spune Isus si restul (Branham, Frank sau altul.)

Facand asta, va garantez veti invinge unul din demonii nevrozei voastre personale "ura si respingerea fata de cei diferiti de voi". 

Nefacand asta, veti fi condusi mai departe de toate duhurile rele ale rautati, urii, ratacirii pe care nevrotismul lui Branham si a urmasilor lui, le-au injectat in sufletul vostru pretios.

Eu ma pot ruga pentru voi. Am facut-o uneori cu lacrimi. Hai sa dramatizez putin o parte din viata mea.

Chiar asa, aruncat in mare, ignorat, barfit si batjocorit de voi, chiar "inghitit de o balena", am putut sa ma rog pentru voi ca si cum sunteti fratii mei, prin Isus.

Da, am fost aruncat intr-o mare tulbure, intr-o perioada foarte furtunoasa a vietii mele. M-am speriat. Am pierdut totul. Am ajuns singur cu 3 copii, pierdut, falit, aruncat de oameni din corabie, intr-o mare zbuciumata. 

Voi, fratii mei, credeati ca odata aruncat in mare si pierdut in valurile ei ucigatoare, sunt mort si terminat. Cred ca unii v-ati fi bucurat sa ajung distrus de tot.

Dar chiar acolo, in intunerec, in singuratate si disperare, am gasit resurse sa ma rog si sa actionez asa cum constiinta, nu cum nevrotismul sectant, mi-a dictat. Acolo am luat noi decizii. 

Astept acum sa ma duca balena in locul in care trebuie sa ajung si sa fac simplu, ceea ce destinul glorios si extraordinar a lui Dumnezeu mi-a pregatit. Pentru toate acestea nu am nevoie de acordul si de aprobarea voastra, a lui Branham, Frank sau a altuia. 

A sosit timpul sa vedeti ca ati fost condusi de nevrotism de afectiuni psihice (duhuri rele) atunci cand mereu ati ales pe Branham in loc de Isus, si mesajul in loc de Biblie, si ati urat pe altii, si ati vrut ca ei sa fie cum vreti voi sa fie, si sa faca asa cum voi vreti sa faca. 

Leadership controlativ, dominativ, nevrotic si manipulativ se numeste asta.

Fratilor dragi, oricate petice noi si frumoase si chiar valoroase, puneti la haina nevrotismului din mesajul fals a lui Branham, nu veti reusi niciodata sa creati tabloul real si haina neprihanirii.

Mereu se vor rupe peticele. In final veti obosi. 

Va pierdeti timpul si viata si chemarea, luptand intr-o zona a duhurilor nevrotice grav avansate. Nu sunteti echipati pentru asa ceva.

(Eu cred ca va aflati intr-o zona unde nu aveti ce cauta de aceea, repet, daca Branham are dreptate cu acea vedenie "speciala", voi toti sunteti, spiritual spus, intr-o casa de nebuni si sunteti legati in camasi spirituale de forta. Nu veti putea face nimic.) 

Si oricat vin nou incercati, cu bune intentii, sa puneti in burdufurile voastre vechi, nevrozate si psihopate, la fel, nu veti reusi niciodata sa le umpleti. Ele mereu se vor sparge, mereu se vor rupe. 

Risipiti anii vostrii frumosi, risipiti visurile voastre marete, risipiti talantii si chemarea lui Dumnezeu pentru voi...

Solutia este:

"ISUS ZIS: TREBUIE SA VA NASTETI DIN NOU!"

Surse:

https://www.lucrarelacomanda.com/blog/nevroticul-normalul/

http://www.sfatulmedicului.ro/Stresul-si-sindromul-de-oboseala-cronica/implicatiile-stresului-in-viata-cotidiana_2

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/nevroza-si-comportamentele-nevrotice_79

http://www.scribd.com/doc/205159419/nevrotism#scribd

Volumul "Psihiatrie". Subredactia V. Predescu. Editura Medicala

Ursula Sandner - Workshop dezvoltare personala la Cluj-Napoca.

Intrebari si raspunsuri despre nevrotism cu Ursula Sandner la Cluj Napoca.

Notilele mele din mesaj, de la workshop, conferinte, etc.