Branhamismul regasit in (anti)cultura romaneasca

Maestru Andrei Pleşu scrie un articol care spre surprinderea mea este foarte potrivit si pentru atitudinea care domina in miscarea numita "mesajul orei". 

Asadar concluzia mea este ca urmasii lui Branham nu numai ca nu au parte de "taine revelate" de "Cuvant descoperit" asa cum pretind ci nici macar o atitudine normala care Biblia o pretinde crestinilor nu o au, nici macar UMANA, dragoste fireasca nu au, dimpotriva au o atitudine care este atat de comuna celor toxici, si o gasim peste tot la cei rai din lume. 

Acestia sunt fie prosti, fie cu spirit sectant acuzativ, isteric, izolatoriu si care sunt sub influenta teoriilor conspiratiei extreme care i-au si dus aproape de moarte sufleteasca si de dementa. Sau ambele.

Iata ce scrie Plesu:

"Întîlnesc supărător de des creştini care se răfuiesc, drapaţi în suficienţă dogmatică, cu cei care nu le cîntă în strună sau care nu le recunosc îndreptăţirea. Îi văd mobilizîndu-se, răzbunători, împotriva cîte unui „netrebnic“ care i-a dezamăgit. Au mereu la îndemînă arsenalul unei teologii „penale“: îţi numără relele, îţi exaltă vinovăţia, ba chiar se oferă să-şi asume rolul gîdelui, pentru a uşura sarcina lui Dumnezeu la Judecata de Apoi. 

În orice caz, te judecă aspru şi sumar, te sermonizează încruntat, te ameninţă. Au dreptate... şi îşi savurează impudic convingerea că au dreptate, că „îl au pe Dumnezeu“ de partea lor, că, la sfîrşitul vremurilor, se vor uita la tine de sus, din fotoliul de orchestră al unui Paradis rezervat cuminţeniei lor militante şi apropiaţilor lor. Inşi pe care nu-i cunoşti şi cu care nu ai nimic de împărţit dau cu tine de pămînt prin presă şi mai ales pe bloguri (creştine, evident). 

Erau neliniştiţi, fragezi, întrebători, şi au devenit, brusc, autoritari, asfixiaţi de certitudini tăioase, nemiloşi, gata să mînuiască sabia judecăţii pînă la suprimarea „adversarului“, fie el ateu, insuficient „îmbisericit“, neconform politic, sau, pur şi simplu, antipatic. 

Alţii, pe care îi cunoşti şi cărora, din întîmplare, le-ai făcut, la un moment dat, numai bine, te detestă mărunt, cu manifestări de furie golănească: vor să te bată (la propriu!), să te evacueze, dacă se poate, de pe scena publică, să te nimicească. Creştini plini de ură, gata să mintă, să calomnieze, să practice, stilistic, necuviinţa de periferie, să te batjocorească.

Nu poţi să nu te întrebi: ce Evanghelie au citit ei? Pe ce nisipuri (luate drept stîncă) îşi construiesc casa? Cum cred că se pot salva printr-o grijulie roboteală pravoslavnică, dublată de slavă deşartă, parapon şi dispreţ faţă de aproapele? Îmi ştiu prea bine defectele, demisiile, nevrednicia, ca să îmi acord dreptul de a-i judeca. Încerc, uneori, să mă rog, neipocrit, pentru ei. Dar să mi se îngăduie, în acelaşi timp, şi această publică spovedanie: le reproşez o (cel puţin) blasfematoare lipsă de respect pentru valorile pe care pretind că le apără. Şi un mod vicios de a vinde drept “credinţă curată” orgolii, turpitudini şi impulsivităţi rudimentare" (Incheiere citat)

Multumesc maestre Plesu. Bine spus.

Articolul intreg aici:

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/crestinism-necrestinesc

............................................................................................................

In final, se vede clar ca de fapt in viata este vorba despre felul omului de a fi, care daca e sa fie rau, prost, nesimtit, mediocru, toxic, este asa si daca este catolic si daca e branhamist sau alta ramura din crestinism sau alta religie. 

Observati asta? 
Nu numele miscarii sau religiei conteaza, ci valoarea omului ca om si ca om nascut din nou. Daca asta nu este, nimic nu mai este si nimic nu mai conteaza. Nici mesaj, nici catolicism, nici protestantism, nici ortodoxism. 

Daca nu esti un om de bun simt cu dorinta de a transmite valori celorlalti, ce importanta are ce haina religioasa imbraci? 

Traiesti degeaba asa, neroditor, traiesti ca si Ismael, salbatic, neimblanzit, atacand, lovind mereu in altii dar afland la final - ca si Branham - ca de fapt tu ai lovit in tine insuti si in destinul pe care Dumnezeu ti-l pregatise. 

Gandeste-te ca poate chiar tu, nu altii, traiesti sub sclavia unor ideologii care nu iti fac nici un bine si care ti-au luat lucrurile de valoare pe care Dumnezeu le-a asezat in tine.

Concluzia mea: Prostia, lipsa bunului simt, orbirea si ratacirea nu au religie. Au oameni. 

Sfatul meu: Fratilor, nu folositi religia ca sa va exprimati prostia, ura si toxicitatea sufleteasca.

Indemnul meu: Sa ne caim cu totii si sa incetam sa cerem altora ce sa faca si ce nu sub amenintari religioase.

Ajuta un om deosebit

Desi exista nevoi financiare pentru diferite cazuri care imi sosesc pe proiectul motivational, nu am apelat public niciodata pentru ajutor, dar acum este o situatie mai speciala si doresc sa fac un apel catre voi toti. 

Este vorba despre scriitorul Ioan Ciorca, cel care a pus in versuri toata Biblia. El se afla intr-o situatie dificila.

Mai multe informatii despre aceasta in apelul meu din blogul celalalt. 

Link: http://viatainmainiletale.blogspot.ro/2014/04/un-scriitor-clujean-in-mare-nevoie.html

Ma simt motivat. Este universul meu acest tip de activitate. Chiar ma gandeam ca imi doresc sa gasesc parteneri din tara si strainatate, cu care sa demarez activitati, colaborari, proiecte comune de acest gen la un alt nivel si cu care sa stabilim directia de lucru pentru urmatorii ani, cu voia lui Dumnezeu.

Sunt multe nevoi in Romania. Exista cazuri extrem de dificile. 

Eu am ajutat si ajut cat pot, dar am vazut ca sunt si situatii cand este mult mai bine decat sa dai unui om, un ajutor temporar, mai bine il ajuti sa aiba si sa faca ceva. Astfel trebuie gasite cele mai bune solutii, nu dai un ban si lasi omul balta.

Spre exemplu, dupa ce am tot ajutat o familie cu bani pentru alimente, am schimbat strategia si i-am ajutat sa aiba un venit constant prin propria lor munca. Cum am facut asta?

In loc sa le dau in continuare bani, le-am cumparat o vaca buna ce da lapte mult si bun pentru a avea o sursa de hrana zilnica. De acolo ei s-au dezvoltat mult mai mult, au si vandut din lapte, au avut vitei, au avut ocupatie, si au avut mereu de mancare pe masa la cei 5 copii. 

Ce vreau sa spun cu asta este ca e bine si frumos sa te ocupi de caz, nu sa scapi de caz. Acuma depinde de fiecare cum percepe si intelege acest tip de lucru, de ce simte ca poate, si este chemat sa faca in viata.

Nevoile din Romania nu sunt doar la nivel material sau financiar. Sunt provocari mari si multe la care cred ca noi avem raspuns. 

Cred ca am vorbit destul. Cred ca ne-am laudat destul cu toate povestile lacrimogene si neadevarate din mesaj. Ne-am dat destul de mult timp mari, si am fost destul de mult timp aroganti ca suntem "Mireasa" dar nestiind sa slujim nici Bisericii si nici unei lumi la care Dumnezeu ne-a trimis. 

Eu cred ca trebuie sa actionam. Pentru slava lui Dumnezeu si binele oamenilor. 

Este foarte adevarat ce zice Zig Ziglar ca atunci cand ajuti suficient de multi oameni sa isi indeplineasca visul lor, Dumnezeu te ajuta sa ti-l implinesti pe al tau. Lucrand si in acest mod, iti vin binecuvantari atat de mari incat nu le poti duce. Am experimentat asta. 

Dar mai mult, iti implinesti destinul, lucrezi si traiesti in armonie cu chemarea ta, cu modul tau original de a fi, a gandi, a vorbi, a actiona. Aici e zona in care devii tu insuti si poti spune: "Eu sunt cel ce sunt. Eu sunt cu adevarat acesta." Autenticitate pura. Imi place. 

Tu nu mai esti ce au vrut sau nu au vrut unii sau altii sa fi sau sa nu fi. Tu esti cel ce esti. cel original, cel adevarat. Si nu mai esti nici marioneta propriilor tale limitari si frici. 

Esti liber caci Fiul te-a facut liber si ti-a dat talanti. Nu apartii unui sistem limitat de idei, (in cazul nostru branhamism, frankism, etc) ci tu poti sluji oricarei fiinte umane deoarece tu nu trebuie sa dai socoteala nimanui pentru ca faci bine, deoarece impotriva roadelor Duhului, -"facerea de bine" e inclusa- NU ESTE LEGE. Observi? Nu e ceva doctrinal, dogmatic, nu "taine revelate", nu. E ceva mult mai valoros.

E viata ta exprimata prin valorile si darul tau, talentul tau, capacitatile tale de a lucra ceea ce ai fost predestinat sa lucrezi, sa slujesti.

Esti liber sa fi tu insuti in ceea ce esti chemat sa fi si sa faci. Te descoperi si actionezi ca atare. Acela este omul adevarat a lui Dumnezeu.

Eu asa vad fericirea adevarata. 

Ea este in slujirea ta care este in armonie cu planul divin si cu valorile puse de El in tine insuti. Nu e usor, nu e greu. E posibil. 

Noi multi venim dintr-o lume in care "totul a fost posibil" acum 50 de ani dar Viata merge mai departe si cauta sa se exprime cu toata frumusetea Ei prin vietile noastre in diferite forme, nu in ceva limitat de Branham si de ideile celor ce il urmeaza.

Daca vrei sa iti folosesti darul, talentul si talantii dati de Dumnezeu si in privinta aceasta, lasa dogmele si doctrinele inutile deoparte, ambitiile rele, egoismul, critica distructiva si cauta sa faci voia lui Dumnezeu in mod practic, acolo unde esti chemat sa o faci. Sau implica-te in proiecte de genul celui pe care doresc sa il dezvolt eu, sau de altfel, care stii ca ti se potrivesc felului in care Dumnezeu te-a creat si chemat. 

Tu ai oamenii in jurul tau care au nevoie de darul tau. Lucreaza cu ce ai acolo unde esti si nu inceta sa investesti continuu si in cresterea si dezvoltarea ta spirituala, profesionala, personala, relationala.

Te incurajez sa crezi ca ce este pus in tine este perfect. Doar tu sa lucrezi sa te aliniezi treptat cu acele lucruri de valoare. Esti valoros atat de mult, incat Domnul Isus a murit pentru tine. Nimic nu e mai superior acestui adevar. Nu lasa pe diavol sa iti spuna ca valorezi mai putin decat atat.

Ajuta asadar un om deosebit - PE TINE INSUTI. In final, de tine este vorba.

Daca ai vreo idee sau ceva pe inima ta in acest sens, imi poti scrie pe email.  
Iti ofer consiliere si te sprijin cu ce pot.

A fi... sau a nu fi… „Profet”?

Este sau nu este Branham un profet? A spus ca este sau ca nu este? 

Ne putem baza pe spusele sale in acest subiect?

Sau din nou, la fel ca si restul subiectelor din mesajul lui, dam peste zeci de contradictii cu privire la acelasi subiect? 

Eu cred ca Branham a dovedit din nou ca tot ce a spus este o adunatura de informatii plasata haotic deoarece si in mintea lui era asezata in acelasi fel. Branham a dat mereu semnale neclare, sunete nesigure. 

Chiar el spune mai jos intr-un citat, ca daca cineva face asta, el nu este vrednic de increderea celorlalti. Aici ii dau dreptate. 

Iata mai jos o colectie interesanta de citate din mesaj, colectate de Abel. 

Si comentariile dintre citate scrise cu verde apartin lui Abel.

TREI MARTORI, 51-0728

  E-65    Şi astfel, ca Profet al Tău, eu îl binecuvântez, fie ca el să meargă de aici şi să fie un om sănătos în restul zilelor sale. În Numele lui Isus Cristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Mergi şi fii sănătos.

TOATE LUCRURILE SUNT POSIBILE CELUI CE CREDE, 53-0218

  E-16    Acum, mă credeţi voi că sunt Profetul lui Dumnezeu? Domnul Isus te-a vindecat acum. Mergi pe calea ta în bucurie. Să zicem „Mulţumire lui Dumnezeu!”

PECETEA ANTICRISTULUI, 55-0311

  E-30    Şi eu am spus: „Păi frate, eu vreau să-ţi spun ceva.” Am spus: „Eu nu sunt un Profet. Este ceea ce spun oamenii.” Dar eu am spus: „Aceasta...”, am spus: „Eu sunt doar slujitorul Său.”

ABRAHAM, 55-0608

  E-89    Vrei tu să vii, doamnă? Vino! Doar un moment. Unde sunt oamenii de culoare? Tu, pe targă, mă crezi pe mine Profetul lui Dumnezeu? Tu nu ai cartonaş de rugăciune, aşa-i? Crezi că Dumnezeu îmi poate spune ce e rău cu tine? Vrei tu să mă accepţi ca Profetul tău şi să te supui mie? Atunci ridică-te de pe targă şi mergi acasă şi mănâncă-ţi cina. Isus Cristos te va vindeca. Amin.

PĂRTĂŞIE, 56-0212

  E-6    Cineva a spus: „Păi acum, frate Branham, eşti tu un apostol sau un Profet?” Eu am spus: „Eu niciodată nu am zis vreuna din ele.” Am spus: „Eu am zis că sunt un slujitor al Domnului:”

APOI A VENIT ISUS, 57-0302

  E-62    „În Numele lui Cristos, dacă voi credeţi despre mine că sunt Profetul Lui, eu vă spun aceasta, că în Numele lui Cristos, voi veţi plăti pentru păcatele voastre, dacă veţi părăsi această clădire în seara asta, fără ca să veniţi aici şi să îndreptaţi lucrurile înaintea lui Dumnezeu. Acum, dacă mă credeţi datorită viziunii,dacă credeţi că Dumnezeu mi-a vorbit şi credeţi că Dumnezeu vorbeşte prin mine, faceţi-vă drum către altar, dacă nu sunteţi în ordine cu Dumnezeu.”

-Ce avem aici? O condamnare? O ameninţare? O încercare de intimidare a celor care nu îl acceptă ca „Profet”?-

DOVADA INFAILIBILĂ A ÎNVIERII, 57-0114

  E-102    Eu nu pretind că sunt un Profet. Eu sunt doar slujitorul Său. Eu nu aş putea fi un... Eu nu sunt un Profet. Dar eu sunt doar slujitorul Său. „Darul cunoştinţei”, sau oricum vreţi să o numiţi; este darul lui Dumnezeu. El l-a dat prin har, pentru că eu nu aveam nici un merit, de unde să vină.

DEOSEBIND TRUPUL DOMNULUI, 59-0812

  21-7    Atunci voi mă credeţi Profetul lui Dumnezeu. Nu vă îndoiţi deloc. Luaţi aceste mâini cu care fluturaţi în jur şi puneţi-le peste cineva aproape de voi şi veţi vedea slava lui Dumnezeu.

CREDINŢĂ, 61-0813

  E-24    Eu nu am mai spus aceasta niciodată în această biserică... Dar, ca Profet al Domnului, eu vă spun: „Aceasta este lumina, umblaţi în ea.”

UNUL MAI MARE DECÂT SOLOMON ESTE AICI, 61-0412

  E-100   Eu vă provoc pe voi, în acele cărucioare cu rotile, să vă uitaţi în partea aceasta şi să credeţi că eu sunt Profetul lui Dumnezeu, sau – vă rog să mă scuzaţi – slujitorul lui Dumnezeu. Vă rog... Voi vedeţi, acest cuvânt îi împrăştie şi îi bate pe oameni. Eu nu sunt un Profet. Eu sunt doar slujitorul Său. Voi să credeţi aceasta cu toată inima.

- Observaţi că nu spune „un Profet al lui Dumnezeu”, ci „Profetul”! De parcă ar exista doar un singur Profet. Ca şi când ai spune „Fiul lui Dumnezeu”, care este unic. După aceea îşi dă seama că oamenii nu îl vor accepta şi o întoarce, zicând că nu este un Profet. Sau poate se gândeşte că nu ar fi un Profet oarecare, ci Profetul?-

ISUS CRISTOS ACELAŞI IERI AZI ŞI ÎN VECI, 61-0516A

  E-83    Eu mă predau ţie în Numele lui Isus Cristos, pentru ca aceşti oameni să ştie că Tu eşti Dumnezeu şi Eu sunt Profetul Tău.

-În acelaşi fel spun musulmanii că „Allah este Dumnezeu şi Mahomed este Profetul său.” Vedeţi, nu un Profet oarecare!-

BALSAM ÎN GILEAD, 61-0218

  E-4    Păi, eu nu sunt un văzător; eu nu sunt un Profet. Dar eu sunt un sărman [om] dintre Neamuri, pe care Dumnezeu m-a lăsat să îi ajut pe oamenii dintre Neamuri în aceste zile.

Nu un Profet, ci Profetul?

LUÂND PARTEA LUI ISUS, 62-0601

  757-62    De multe ori, oamenii mă consideră ca fiind un Profet. Eu nu mă consider asta. Nu domnule, eu nu [mă consider], eu nu am... Eu nu spun aceasta ca să fiu smerit, eu o spun ca să fie adevărat. Eu nu mă consider a fi un Profet al Domnului. Eu nu am această onoare. Eu cred că Dumnezeu m-a folosit pe mine în mici lucruri deosebite ca să ajut, poate, la punerea unei temelii pentru un Profet care va veni. Dar un Profet nu operează (acţionează) în felul cum operez eu, voi ştiţi aceasta. Un Profet nu este un evanghelist şi un evanghelist nu este un Profet. Un păstor nu este un evanghelist şi un evanghelist nu este un păstor. Dar Dumnezeu a aşezat în Biserică întâi apostoli, apoi profeţi, apoi învăţători, apoi păstori şi aşa mai departe. Dumnezeu i-a aşezat pe ei în Biserică şi Dumnezeu le-a dat lor o slujbă.

[...]

Dacă El m-a chemat să fiu Profetul Lui, atunci eu cu siguranţă nu deţin slujba unuia din ei. Profeţii nu evanghelizează.

[...]

Acum, aşa cum eu am făcut lucrarea unui evanghelist. (Şi aici este rugămintea/cererea [engl. „plea”] mea), dacă aceasta este plăcut lui Dumnezeu iar eu am terminat cu bine lucrarea, încrezându-mă că eu I-am fost pe plac, cerându-mi iertare pentru toate greşelile mele, atunci El mă poate chema de pe câmpul evanghelizării ca să fiu Profetul Lui. Atunci, dacă este aşa, eu voi părăsi evanghelizarea. Dar dacă El mă cheamă să fiu un Profet, eu nu voi putea fi un evanghelist. Dacă trebuie să fiu un evanghelist eu nu voi putea fi un Profet. Eu amestec cele două slujbe. Aceasta este ceea ce m-a frământat [engl. „fussed about”] pe mine mereu.

[...]

Vedeţi deci fraţilor, acesta este motivul pentru care nu mă numesc pe mine un Profet. Eu nici măcar nu sunt în slujba vreunuia din ei.(!)

- În predica „Stând de partea lui Isus”, Branham vorbeşte mai mult despre sine şi lucrarea sa. Deşi se consideră mai degrabă „un evanghelist” decât „un Profet”, speră ca Dumnezeu să-l „promoveze” la rang de „Profetul lui Dumnezeu”. 

Frământarea aceasta se întinde pe multe pagini în această predică. 

De fapt, era dorinţa şi visul lui de a fi „Profetul lui Dumnezeu”, vis pe care îl confunda cu realitatea, aceea că era un om înzestrat cu calităţi de clarvăzător. În psihicul lui Branham exista acest conflict interior între realitate şi dorinţe, idealuri. 

Cu toate că subconştientul lui cunoştea că nu este „Profetul lui Dumnezeu” ci doar un om mai deosebit decât alţii, el visa să devină „Profetul”, ba chiar singurul în măsură şi autorizat de Dumnezeu să-i transmită oamenilor voia Sa. 

Când le spunea acestora: „Mă credeţi pe mine Profetul lui Dumnezeu” nu o făcea pentru ca aceştia să aibă mai multă credinţă, ci pentru ca să se convingă el însuşi. Cu alte cuvinte, se hrănea (ca un vampir energetic) din credinţa celor din rândul de rugăciune. Un clarvăzător sau un vindecător bio-energetic serios nu va pretinde niciodată pacienţilor săi să-l creadă „Profet”.

Totuşi, conştientul niciodată nu va putea domina subconştientul (care ştia exact cine este el); astfel se explică de ce Branham a devenit depresiv, nevrotic, violent (în vorbire), ameninţător, iar în final i-a condamnat şi îndepărat pe toţi cei ce nu l-au acceptat aşa cum se visa el.-

JEHOVAH JIREH, 62-0707

  213    Ascultaţi! Mă credeţi pe mine că sunt Profetul Său?Eu nu am mai mărturisit aceasta până acum. Dar eu cred că spunând-o, oamenii vor înţelege şi vor şti ce încerc să vă aduc. Sunt oameni aici înăuntru care mărturisesc că Creştinismul ar trebui să fie chiar aici. Vino, nu vrei tu? Lasă-mă să te întreb cum o veţi face voi vreodată? Voi nu veţi mai primi niciodată un alt semn. Acesta este el. AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Ar face un Profet al lui Dumnezeu o afirmaţie ca aceasta, dacă nu ar fi adevărat? Voi aţi primit cel mai mare semn, şi ultimul semn înainte de apariţia lui Cristos.

TREI FELURI DE CREDINCIOŞI, 63-1124E

  249  Şi eu nu am ştiut-o, apoi, stând în acea încăpere, Domnul mi-a descoperit-o.  Şi eu am păşit drept afară acolo. Şi mulţi dintre voi eraţi acolo. Eu am spus: „De ce ar spune un om un lucru ca acesta, dacă Cuvântul...” Acum, vedeţi, Eu niciodată nu am spus că aş fi un Profet; el a spus-o.

  250 Şi Profetul, cuvântul „Profet”, „văzător”, Vechiul Test-... Acum, versiunea engleză de „Profet” însemnă un „predicator”. Dar un „văzător” în Vechiul Testament era un bărbat care avea „interpretarea divină a Cuvântului” şi era dovedit prin Cuvântul care venea la el şi el îl prevedea.

Definiţia în limba engleză engleză după dicţionarul online Cambridge:

Profet: o persoană despre care se crede că are o puterespecială, care îi permite să spună ceea ce un zeu doreşte să spună oamenilor, în special, lucruri care vor avea loc în viitor.

DE CE MICUL BETHLEHEM, 63-1214

  155    Cineva a spus în altă zi: „De ce, noi credem că tu eşti un Profet.”

  156    Eu nu am spus niciodată aceasta. Eu nu spun. Eu nu sunt un Profet. Eu sunt doar slujitorul lui.

  

ÎNSEMNUL, 64-0308

  179   Acum mă crezi pe mine Profetul Său? Eu o voi spune oricum. Crede şi tu vei fi vindecat.

 AMNEZIE SPIRITUALĂ, 64-0411

  198    Aici, nu cu mult timp înainte, a venit un mare slujitor adevărat şi a zis: „Eu vreau să-mi pun mâinile peste tine, frate Branham.” A spus: „Toţi te consideră un Profet.” Eu am zis: „Niciodată nu am spus că aş fi un Profet.”

CINE ESTE ACEST MELHISEDEC, 65-0221E

  196    Vrei tu să te supui mie, ca Profetul al lui Dumnezeu?

CĂSĂTORIE ŞI DIVORŢ, 65-0221M

  34      Oamenii m-au numit un Profet. Eu însumi nu mă numesc un Profet, pentru că eu nu aş îndrăzni să spun aceasta.

Aici cineva a completat un cec pentru „Profetul W.M. Branham”

ÎNSĂRCINAREA MEA, 51-0505

  E-40    Dacă v-am ofensat spunând aceasta, vă rog să mă iertaţi. Dar eu am simţit că aceasta poate v-a ofensat. Însă eu sunt Vocea lui Dumnezeu pentru voi. Vedeţi? Eu o spun din nou. De data aceasta a fost sub inspiraţie. Vedeţi? Şi eu m-am simţit prost prima data, dar Aceasta a repetat-o.

ABSOLUT, 62-1230M

  41-3    Absolutul femeii era Profetul; absolutul Profetului era Dumnezeu.

ESTE ACESTA SEMNUL SFÂRŞITULUI, DOMNULE, 62-1230E

  7-4    Un Profet adevărat al lui Dumnezeu va merge întotdeauna la Scriptură. De aceea el este absolut, căci trebuie să fie în felul acesta.

SUNETUL NESIGUR,  62-0714

  E-39   Tot ce este nesigur nu poate fi de încredere. Dacă este nesigur, nu te poţi încrede în aceasta. Pavel a spus aici: „Dacă trâmbiţa dă un sunet nesigur, cum ne vom pregăti de luptă?” Acum, nesiguranţă... Nu a fost niciodată un timp când lucrurile erau atât de nesigure ca şi astăzi. Şi tot ce este nesigur nu poate fi de încredere. Doar amintiţi-vă, tot ce este nesigur, nu poate fi de încredere.

Abel, Germania

Richard Wurmbrand - Experiente

Richard Wurmbrand şi „Subconştientul Colectiv”

Iată, în cele ce urmează, un exemplu practic despre cum funcţionează „Subconştientul Colectiv” sau „Conştiinţa Universală”. 

Richard Wurmbrand a experimentat aceste lucruri în timp ce era încarcerat într-o celulă singuratică. El a predicat unor „ascultători nevăzuţi”, care nu erau prezenţi în acel loc. Predicile sale au fost recepţionate din subconştientului colectiv de un alt deţinut dar şi în alte părţi în lume. Să-l lăsăm însă pe Richard Wurmbrand să ne relateze personal despre aceste lucruri:

    

„PREDICÂND UNUI AUDITORIU NEVĂZUT”

Din cartea „DE LA SUFERINŢĂ LA BIRUINŢĂ” a pastorului Richard Wurmbrand

            Care au fost momentele luminoase ale călătoriei noastre în România?

            Sabina şi cu mine ne aflam în faţa fastuosului palat al lui Ceauşescu, faţă de care Buckingham Palace (reşedinţa reginei Angliei) este mic. Se spune că până şi robinetele de la baie sunt din aur, dar „dumnezeul laic” nu ar fi avut niciodată plăcerea de a le fi folosit. Palatul este construit pe locul unde fusese înainte închisoarea Uranus, a Securităţii. Această închisoare a fost dărâmată, pentru a face loc reşedinţei dictatorului. Am stat în temniţa subterană. Îndrăznesc chiar să afirm că am predicat din celula mea, chiar dacă acest lucru poate semăna a laudă de sine. Daţi-mi voie să vă explic!

Departe de familie si
inchis pentru Cristos

            Aici, ca si în alte închisori, am fost ţinuţ mai mulţi ani singur într-o celulă de unde niciodată nu am văzut soarele, luna, stelele, păsărelele, florile, pomii sau fluturii. Uitasem de existenţa naturii; nici de culori nu mai ştiam. În lumea mea cernită, mohorâtă, a zidurilor de ciment fără culoare, a straielor zdrenţuite şi a pielii cenuşii, uitasem cum mai arată albastrul, verdele sau violetul. Niciodată n-am avut o carte sau o bucată de hârtie. În adânca închisoare subterană, stăpânea liniştea. N-am auzit niciodată un cuvânt sau o şoaptă. Aceasta a constituit o întemniţare din cele mai crude a simţurilor.

            În fiecare noapte, în celula întunecoasă, eu predicam unui auditoriu nevăzut. Eram obişnuit cu acest auditoriu, chiar atunci când fusesem liber. În 1 Petru 1:12 stă scris că îngerii doresc să privească la predicarea Evangheliei. Ori de câte ori predicam în biserici, eram conştient că erau de fată nu numai oameni, ci si îngeri (căci unde s-ar putea afla îngerii noştri păzitori atunci când noi suntem în biserică?). Întotdeauna m-am străduit să rostesc un cuvânt bun si pentru ei. Dar am făcut greşeala de a crede că numai îngerii se aflau în auditoriul meu nevăzut. Nu a fost aşa.

            După ce am sosit în Vest, am publicat trei cărţi cu predicile pe care le-am compus în celula mea solitară: „Sermons in Solitary Confinement” (Predici din celula singuratică), „If Prison Walls Could Speak” (Dacă zidurile ar putea vorbi) şi „Alone with God” (Singur cu Dumnezeu).

            Si atunci s-a întâmplat un lucru foarte ciudat.

            Am primit o scrisoare de la un bărbat din Canada care îmi scria că făcuse parte dintr-o familie bună de creştini, dar ca tânăr a luat-o razna în viată si a sfârşit-o în închisoare. Aici el s-a purtat rău si a fost dus singur într-o celulă. În disperare, se gândea cât de trişti trebuie să fie părinţii săi evlavioşi. Ar fi dorit să se întoarcă la Dumnezeu dar nu ştia cum. Atunci s-a rugat: Doamne, dacă există undeva în această lume un alt prizonier care este singur ca si mine si care Te cunoaşte, adu-mi Te rog gândurile lui. Apoi a auzit o voce lăuntrică care i-a spus: Dumnezeu te caută cu si mai multă sârguinţă decât Îl cauţi tu. Dorinţa unei vaci de a fi mulsă e mai mare decât a unui viţel de a suge. El te caută şi ştie cum să găsească ceea ce caută. Stai liniştit si încrezător! El va ajunge la tine.

            Si apoi, seară de seară, de undeva de departe, el a auzit acest fel de predică.

            Omul s-a pocăit. Din milă, termenul întemniţării sale a fost scurtat si a fost eliberat. Anii au trecut, el s-a căsătorit, are o familie si a ajuns diacon într-o biserică.

            Într-o zi el a intrat într-o librărie creştină si a văzut un titlu ciudat pe coperta unei cărţi: Predici din celula singuratică.Pentru că El însuşi fusese singur într-o celulă de închisoare, a început să se întrebe: Cui ar putea predica cineva care se află singur în închisoare? El a citit cartea si mai târziu mi-a scris: Domnule Wurmbrand, dumneavoastră nu aţi predicat în zadar. Eu am fost închis singur în acelaşi timp cu dumneavoastră, unul în România, unul în Canada. Am recunoscut predicile. Totuşi eu am auzit predicile dumneavoastră acolo în închisoare si ele m-au adus înapoi la Cristos. Vă mulţumesc că le-aţi compus.

            Poate n-as fi acordat prea multă atenţie acestei scrisori dacă n-as fi primit încă una de la o doamnă din Anglia care mi-a descris acelaşi efect.

            Apoi am întâlnit un pastor francez. Mi-a spus că el era necredincios când i-a apărut într-o vedenie un pastor care îi vorbea despre Cristos. El s-a convertit si cu timpul a devenit un slujitor al Bisericii, care a câştigat multe suflete pentru Stăpânul său. si acest om a văzut într-o zi cartea Predici din celula singuratică. Pe coperta ediţiei franceze se află o fotografie a mea. El m-a recunoscut de îndată ca fiind omul din vedenia sa.

„PREDICÂND DINCOLO DE TIMP ŞI SPAŢIU”

Din cartea „DE LA SUFERINŢĂ LA BIRUINŢĂ” a pastorului Richard Wurmbrand

            Evreii au trei cuvinte pentru „suflet”: Nefesh, Ruach şi Neshamah. Neshamah reprezintă stadiul cel mai înalt. Kabbalah, cea mai de seamă carte de misticism iudaică îl denumeşte pe acesta „supersuflet”.

Torturat fizic

            La cel mai înalt nivel al său, sufletul este dincolo de timp şi spaţiu. Un om închis între patru pereţi poate ajunge la oamenii care se află la mii de mile depărtare. Când am primit aceste scrisori, ele au aruncat o nouă lumină asupra unor declaraţii ciudate ale apostolului Pavel: „Cuvântul adevărului Evangheliei a ajuns până la voi şi, de asemenea, în toată lumea.”(Coloseni 1:5,6). 

„Credinţa voastră este vestită în toată lumea.” (Romani 1:8), şi aşa mai departe. Cuvintele acestea îmi păreau exagerări aşa de mari, încât ar fi putut fi considerate de-a dreptul minciuni. Pavel nu ştia de Japonia sau America. Chiar cu lumea cunoscută atunci, Evanghelia n-ajunsese departe. Dar omul ascuns al inimii, omul dinăuntru, Neshamah, poate comunica în ciuda graniţelor existente. Omului dinăuntru i se întâmplă lucruri de care omul din afară, cel conştient, nu ştie nimic.

            Stă scris că toţi evreii, care au trecut prin Marea Roşie în timpul ieşirii lor din Egipt, „au fost botezaţi” (1 Corinteni 10:2). Erau poate două sau trei milioane de persoane. Nici unul nu ştia că acest lucru li se întâmplă. „Toţi cei care au fost botezaţi în Cristos Isus au fost botezaţi în moartea Lui” (Romani 6:3). Dintre cei botezaţi, 90% nu au ştiut acest lucru. Soţia mea şi cu mine, când am fost botezaţi, n-am ştiut că „noi am fost înmormântaţi împreună cu El” (versetul 4), sau că vechea noastră fiinţă „a fost răstignită cu El” (versetul 6). Un om şi-ar aminti dacă ar fi fost răstignit. Nici unul din noi nu-şi aminteşte aşa ceva. În Neshamah-ul nostru se petrec lucruri pe care conştientul, o mică parte a minţii noastre, nu ştie.

Torturat pentru Cristos

            Personal, eu n-am avut niciodată experienţa de a-L accepta pe Cristos ca o noutate. Atunci când, la vârsta de 27 de ani, am auzit Evanghelia de la un dulgher, am avut mai degrabă impresia că am recunoscut ceva ce întotdeauna am dorit. Ceva ce întotdeauna am căutat. 

Platon a scris: „A şti înseamnă a recunoaşte.”

            O predică reală, care curge din castelul lăuntric al inimii, o predică pe care însuşi predicatorul o ascultă cu uimire, neştiind că el a cunoscut aceste lucruri înainte, constituie un adevăr existenţial, pe care ascultătorii şi-l reamintesc chiar după zeci de ani. Aceasta ajunge la marginile pământului şi produce un efect impalpabil. În cartea sa „The Peace Child” (Copilul Păcii), Richardson spune că mulţi misionari au descoperit triburi care cunoşteau principiile credinţei creştine, pe care nu le învăţaseră de la predicatori văzuţi. Predicile ajunseseră de departe până la ei.

Wurmbrand si sotia lui Sabina

            Pe când mă aflam împreună cu soţia mea în faţa imensului palat al lui Ceauşescu, mi-am amintit aceste lucruri şi am cugetat asupra lor. În celula mea de sub pământ am avut mai multă bucurie decât ar fi putut visa el vreodată, chiar atunci când se afla în culmea puterii sale. Lucrarea n-a fost în zadar. Din acest palat, ca şi din altele, într-o zi nu va mai rămâne piatră pe piatră. Dar sufletele câştigate pentru Cristos vor rămâne pentru vecii vecilor şi ele vor trece din slavă în slavă.

            Sabina şi cu mine ne-am îmbrăţişat de bucurie că am revăzut aceste locuri şi am rostit o rugăciune de mulţumire."

Abel, Germania

Minciuni dupa minciuni

Desi pregatesc cateva articole de la Adi si Abel, nu m-am putut abtine -iertati-ma fratilor- avand si un pic de timp astazi, sa nu postez acest clip recent tot de la Collins, care ne arata cum Branham minte fara nici un pic de jena. 

Sau avea vreo tulburare mentala omul asta si nu isi dadea seama ca se contrazice INCREDIBIL DE MULT? Zice minciuna dupa minciuna, minciuna dupa minciuna si habar nu are. Nu are nici o treaba. Da-i inainte "Ioane" cu minciuna.

Nu pot sa cred. Nici chiar eu care sunt cat de cat familiarizat cu erorile din mesaj. Acest clip aduce si mai multe lamuriri decat am avut noi pana acum. 

De ce face asta cu noi? De ce ne minte? Noi l-am urmat sincer crezandu-l pe cuvant, fiecare povestire si vorba i-am crezut-o. Dar priviti cu cata nesimtire mascata cu evlavie ne minte.

Nu are respect fata de audienta? Nu stia ca minte pe fata? E si asta o varianta, dar atunci inseamna ca era bolnav mental. 

    Minciuni dupa minciuni in cuvintele lui Branham!

Ori e mincinos, ori bolnav mental, dar asa ceva nu se poate! 

Zice ca in viata lui nu a primit oferta de bani. Apoi zice ca a primit. Apoi din nou ca nu apoi din nou ca da si tot asa toata viata lui.

Omul asta vorbea din inchipuirile lui nu din realitate. Asa a facut cu toate invataturile si subiectele sale dar si cu asa zisele experiente personale.

Mincinos cronic! Om afectat psihic. De ce ai face asa ceva oamenilor care te respecta si te urmeaza?

Omul asta nu are pic de respect fata de cei ce il urmeaza? Nu isi da seama ce face? E bolnav psihic? Foarte posibil!

E lipsit de orice urma de normalitate prin aceste minciuni. Biblia condamna minciuna in cei mai gravi termeni. Ce o fi cu el? De ce face asa ceva? Isi da seama ce face? Daca isi da seama e grav, daca nu e si mai grav!

Si toate sunt iesite din gura lui Branham. Ba zice ca nu a luat oferte si bani sau salariu de la Tabernacol, ba multumeste audientei pentru bani si arata ca a facut-o mereu si in plus cu dedicarea Tabernacolului "Baptist"???!!! Ce e cu fazele astea domnule? De unde atata minciuna si confuzie? Si de ce? Trebuie sa aflam intr-o zi!

Aceasta NU A FOST IN 1933 ci in 36 si niciodata Baptist ci PENTICOSTAL. Toate dovezile de la cadastru din actele oficiale, din actele lui proprii, arata ca el nu a spus adevarul.

De ce face asta? De ce minte cu atat usurinta? Ce o fi cu acest om? Inca nu imi dau seama dar voi afla cauzele pentru care el e asa de mincinos.

Dar cu banii? Cu banii ce are?

Sa para ca nu umbla cu banii? Dar ce e gresit sa administrezi banii adunarii, sa iei oferte si sa investesti in lucrare? Nu este gresit. 

Sau ce e gresit sa iei salariu de la biserica, daca esti full time predicator/pastor, si nu ai alt venit si biserica vrea sa te sustina? Nu este gresit. Este biblic. 

Si atunci care e problema?

Ce e de fapt cu acest om care spune "5 de un fel"? El ne arata ca a vrut sa creeze alte impresii audientei. False impresii despre el insusi. De ce? De ridicolul ce il avea in mintea lui.

Si ce mandru am fost eu cand am fost la Jeffersonville si mi-am facut poze la acest colt al Tabernacolului Branham cu data dedicarii lui in 1933. 

Cu ce mi-am pierdut si eu timpul si viata. Doamne iarta-ma. Chiar REGRET! 

Am avut un profund sentiment de regret si amaraciune cand am descoperit ca aproape nimic nu e asa cum am crezut ca e. E o lupta mentala puternica pe care o duc. Am pierdut zeci de ani in inselatoria asta. E trist. E grav. E groaznic sa duci o asemenea povara.

Mai ales daca esti legat tare-tare de mesaj, nu asa ca Branham a avut mari vindecari, ci daca te implici cu totul in asa zisul "Cuvant descoperit" in "revelatiile" lui, in tunete, in nor, in teofanii, etc. atunci suferi. Eu asa am fost. Implicat profund.

Nu ma mir ca fratilor le e teama sa isi puna macar intrebarea: "Daca cumva mesajul nu e ceea ce noi credem ca e?" NU AU CURAJUL! TREMURA DE SPAIMA. 

Desi Biblia spune ca in dragoste nu exista frica ei nu pot sa se miste inspre adevar. Sunt paralizati de teama.

E O LUPTA ADEVARATA. Dar Isus a biruit pentru noi. El este ADEVARUL.

La el ba a fost asa, ba nu a fost asa, ba nu a fost asa, ba a fost asa, despre acelasi subiect. Alba neagra de la Branham.

Sa ne ierte Dumnezeu ca am urmat un om atat de haotic, mincinos, ipocrit si confuz.

Marturia lui Jennifer Landes - Afara din secta

Avantajul oamenilor care citesc mesajul lui Branham in modul serios este ca atunci cand realizeaza nesfarsitele contradictii, afirmatii nebiblice si alte inchipuiri din povestirile lui Branham, nu pot sa le mai inghita. 

Duhul Sfant le arata lucrurile cum sunt nu cum pareau sa fie. Asta e minunat slava Domnului. La fel s-a intamplat si cu Jennifer, dupa 35 de ani la mesaj a inteles si a putut face diferenta dintre eroare si adevar.

Eu din pacate, am observat multa superficialitate la cei mai multi care citesc mesajul, si cu care am discutat. Ei nu stiu ce citesc. Nu stiu ce inseamna ce citesc, ei doar citesc si aproba.

Ca exemplu, daca ei citesc o predica din 1962 in care Branham zice ca "eu niciodata in viata mea nu am zis ca sunt profet, nimeni nu m-a auzit spunand asa ceva" iar la mijlocul predicii spune "eu sunt vocea lui Dumnezeu pentru voi" iar la sfarsitul predicii el spune: "Crezi ca sunt profetul lui Dumnezeu?" ei sunt atata de orbi (cam toti am fost) incat nu vad contradictia, aroganta si incoerenta lui Branham.

Daca merg pe afara si discuta cu cineva, ei nu spun ca Branham a zis ca este profet ci ei spun doar partea care ii avantajeza in teoriile lor: "fratele Branham a fost smerit, el nu a zis niciodata ca e profet. Oamenii l-au numit profet, dar nu el insusi. Niciodata." Ignora intentionat adevarul doar sa apere un autointitulat "profet" care este haotic.

Si mai mult decat atat, tot mai multi nu se mai simt confortabili pe drept, in gruparile de la mesaj cand ei vad atitudinea lor aroganta fata de altii de pe pozitia de "alesi" si "Mireasa" si discriminarea si respingerea altor oameni, rautatea, judecata, prejudecatile, criticile fara sfarsit, acuzatii si idei bolnave despre viata, despre credinta, lipsa de socializare, prietenie, unitate, bunatate, spirit umil si bland si viziunea distorsionata pe care o au fata de altii care sunt diferiti fata de ei. 

Mesajele si atitudinea lui Branham si ale urmasilor lui sunt depozite cu hrana ignorantei, contradictiei si intunerecului.

Concluziile le trageti voi singuri.

Abel a tradus finalul marturiei acestei surori, il pun si aici:

"Tu stai în faţa Lui şi spui: 'Eu te cred pe cuvânt, Tu eşti absolutul meu. Şi nu voi pune pe nimeni înaintea Ta.' Şi Domnul îţi va da o bucurie şi o dragoste pentru alţi oameni pe care nu o poţi avea dacă eşti la Mesaj. Pentru că dacă eşti la Mesaj, tu ai o atitudine elitistă şi priveşti în jos la alţi creştini şi te simţi că tu eşti unul dintr-un milion. Dar dacă vii la Domnul cu adevărat, şi ai bucurie în Cristos, vei vedea că NOI toţi suntem unul dintr-un milion, NOI toţi suntem copiii Lui. Şi El a spus 'Veniţi la mine voi TOŢI cei obosiţi şi vă voi da odihnă.' Şi nu este pentru noi să judecăm aceşti oameni pentru că Cristos a murit pentru ei, la fel cum a murit pentru noi şi este putere în acest Sânge, şi este mai mare decât orice lucru pe care Mesajul l-ar putea oferi vreodată."

Jim Jones si William Branham

"Jones nu a fost un om bun care a devenit rău, aşa cum au crezut mulţi. 

Seminţele nebuniei, ale violenţei şi ale cruzimii au crescut în el încă din copilăria lui în INDIANA. 

După ce mai apoi i-a umplut pe adepţii săi cu propria lui paranoia şi a clădit ziduri psihologice care i-a ţinut pe aceştia sub controlul său şi departe de lumea exterioară.

Cu toate că Jones şi-a împrumutat ideile din grupuri religioase neconvenţionale, Templul [aşa se chema grupul lui "Oamenii Templului"] nu a crescut din New Age sau religii orientale, ci din Creştinism în inima Americii. 

A fost recunoscut de o denominaţie principală iar inspiraţia lui religioasă majoră a fost "hucksterism" [negustorie ambulantă] de tip penticostal cu tradiţiile sale de vindecări false şi alte "miracole"

Jones, care s-a numit pe sine un "Dumnezeu socialist", nu a fost un ideolog pur, ci a fost şi un cameleon pragmatic, împins de propriile slăbiciuni şi de nevoile personale de famile, acceptanţă şi putere." 

Iată şi în continuare câteva fragmente traduse tot din cartea "RAVEN - Istorie nespusă despre rev. Jim Jones şi oamenii săi" (Peoples Temple) scrisă de Tim Reiterman, cel care a supravieţuit carnagiului, ascunzându-se în jungla din Guyana... A crea o imagine însemna a crea publicitate, iar aceasta însemna o mişcare îndrăzneaţă. 

"La scurt timp după mutarea la noua sa biserică, el a organizat o convenţie religioasă mamut între 11-15 iunie 1956 într-o sală cavernoasă din Indianapolis numită „Tabernacolul Cadle”. 

Tabernacolul Cadle

Ca să atragă mulţimile, Jim avea nevoie de un cap de afiş religios, aşa că a aranjat să împartă amvonul cu Rev. William Branham, un evanghelist al vindecării şi un autor religios tot atât de stimat de unii ca şi Oral Roberts sau Billy Graham. 

Ca un preludiu la acest eveniment „Herald of Faith”, un buletin informativ creştin din Chicago i-a oferit lui Jones o platformă în ediţia sa din Mai 1956. 

În proza sa elocventă, aproape biblică, Jones şi-a camuflat agnosticismul – sau ateismul – său şi a ascuns faptul că folosea religia în scopuri sociale. 

A revelat însă în mod subtil rolul religiei în evadarea sa din sărăcie.„Creştinismul, ca un ceasornic, trebuie să fie tras pentru a începe să meargă. Cuvântul spune că 'Cel ce flămânzeşte şi însetează după neprihănire va fi săturat'. Noi nu putem progresa cu Dumnezeu, până ce nu vedem dacă există ceva care să răspundă sau să caute după adevăr. Există vreun răspuns divin la dorinţa omului după o viaţă transformată? Este progresul, doar ridicare sinelui cuiva cu ajutorul 'propriilor şireturi'? Este ceea ce auzim din cer doar ecoul propriului strigăt de invocare?” 

Aproape 11.000 de Creştini au participat la întâlnirea de deschidere a convenţiei ca să-l vadă pe Branham şi pe Jim Jones, tânărul în vârstă de 24 de ani. Deşi Branham era cunoscut din Chicago până în statele Caroline, slujba sa nu era destul de puternică între negri; în schimb acea a lui Jones avea să devină. Negrii au reprezentat aproximativ o cincime din totalul de oameni în acea zi. 

Mulţi au venit să îl vadă pe Jim Jones în serviciul preliminariu de după amiază, apoi au rămas acolo pentru serviciul culminant de seară împreună cu marele vindecător Branham, un carismatic liniştit, care începea să chelească în jurul vârstei de 45 ani. 

Deşi Jones era mult mai zgomotos în predicare şi rugăciune decât Branham, ambii predicatori au urmat în mare parte aceaşi procedură penticostală, bazată foarte mult pe numere – adrese, asigurări sociale, de telefon, poliţe de asigurări – tot felul de lucruri pe care orice detectiv privat le-ar putea afla. 

Ca şi nişte ghicitori, ei le-au spus oamenilor lucruri trecute sau viitoare din vieţile lor. Branham chiar le spunea oamenilor ce le spuneau medicii lor la ultima vizită. Întreg acest discernământ a fost prevăzut ca să clădească credinţa către acel vârf, când 'vindecarea' era posibilă. 

Rândurile de rugăciune s-au întins din spatele sălii până la scenă şi pe aceasta. Persoane au venit înainte la rând pentru o consultaţie privată cu Jones sau Branham. Când predicatorul şi-a pus mâinile peste persoană şi se ruga cu voce tare, energia creştea. 

Pe băncile lor, credincioşii îşi înălţau inimile şi mâinile în rugăciune. Febril, mulţi scoteau strigăte de extaz sau îl implorau pe Isus pentru o minune. 

Mulţi „cădeau”, înainte chiar să-i atingă predicatorul. Dar, de obicei părea că le dădea o impingere bună pe frunte la finalul rugăciunii, şi aceasta, propria lor înclinaţie şi orice putere venea de la Duhul Sfânt îi răsturna pe spate cu mâinile în sus în predare către cer. Unii cădeau jos cu grijă dar mulţi picau ca o scândură; noroc că acei tineri vânjoşi stăteau în spatele lor să-i prindă şi să-i culce cu grijă pe podea. 

Oamenii strigau: „Aleluia! Slavă Domnului”, în timp ce fraţii lor trăiau experienţa Duhului Sfânt. 

Pretutindeni în sală, oamenii îşi ridicau vocile cu mulţumire. Dacă totul mergea bine, coridoarele erau ticsite cu oameni ca o grămadă de lemne de foc. Unii oameni, atinşi de Duhul Sfânt, erau culcaţi pe spate, aveau convulsii, pleoapele le tremurau, gurile li se închideau şi se deschideau spasmodic, ca la peştii pe uscat. Unii săreau aproape instantaneu în picioare, zâmbind, ciufuliţi dar reîmprospătaţi; vecinii lor îmbrăţisându-i când aceştia se întorceau la scaunele lor. Alţii, stăteau în transă pe podea – părând a fi uitaţi de toţi – minute şi uneori ore în şir. 

După standarde evanghelice (protestante), cu cât mai mulţi oameni „cădeau”, cu cât mai bine. 

Branham nu doar că s-a bucurat de una din cele mai mari audienţe, ci a şi reuşit să îi facă pe oameni să cadă de pe scaune în timp ce era pe scenă. El a putut ajunge la ei fără ca să-i atingă măcar. Şi uneori, practic fiecare pe care şi-a pus mâinile, a căzut jos. 

Novicele Jim Jones nu putea rivaliza cu procentajul lui Branham. Expunerea s-a dovedit de nepreţuit pentru Jones. O persoană care i-a fost prezentată pastorului de la „Peoples Temple” cu ocazia acestui eveniment era un om înalt, în jur de 45 de ani, pe nume Archie Ijames. 

Ijames a venit să-l audă pe William Branham, dar el era exact omul de care avea nevoie Jim Jones. Jones avusese ceva dificultăţi încercând să-i facă pe negri să creadă că era sincer în ce priveşte frăţietatea rasială, iar Ijames putea să-l ajute ca să-i aducă în turma sa..."

Tradus din cartea "Raven", de catre ABEL, Germania 
(Multumim Abel)

Clip video a lui John Collins despre momentele de asociere dintre Jones si Branham. 

Este interesant ca Branham ii vede "bine si vindecati" pe oamenii care aveau sa fie membrii la "People's Temple". Nu vede, nu prevede, nu prezice dezastrul, distrugerea care ii pastea pe oamenii aceia. Pe buna dreptate ne putem intreba fara nici o teama: ce profet e si asta? Spune de bine cand e de rau si spune de rau cand e de bine. E doar un proroc fals care niciodata nu stie nimic dar pretinde ca stie totul.

Dati click in dreapta jos, pentru a mari vizualizarea.


Articol similar: https://mesajul.blogspot.ro/2014/03/profetul-psihopat-jim-jones.html


Articol aparut si in presa romaneasca: http://a1.ro/news/inedit/cea-mai-mare-sinucidere-in-masa-913-morti-276-copii-moartea-nu-este-decat-o-trecere-spre-alt-nivel-beti-otrava-id612769.html