Un nou inceput - marturie

Salutare prietenul si fratele meu.

Intotdeauna ai fost si vei ramane prietenul si fratele meu. Am invatat ceva in ultimii ani, ce nu se preda in biserica “sfintilor” de la mesaj, dar care, pentru cei “nesfinti” este un lucru care nu trebuie predat - ca prietenia si fratia nu tin de biserica, nu tin de religie ci de omenie, de bunul simt.

Prietenia si fratia sunt si in biserica si in afara ei.

Cineva imi spunea asa de frumos ca, chiar daca voi ajunge un drogat sau un alcoolic, pentru el voi ramane un prieten adevarat. Si o spune un om care este in Biserica.

Cu siguranta, nu vreau sa ma plang Lica. Atunci cand am luat decizia de a parasi Biserica de la Mesaj, nemaisimtindu-ma bine acolo, mi-am asumat toate consecintele care decurg de aici. Dar unele chestii erau doar infricare. 

Apropo de asta, recent m-a intrebat cineva care e medic psiholog cum de am stat atatia ani in “secta” respectiva. Stii ce am zis? “De frica.” 

Da, de frica, deoarece “trebuia” sa credem tot felul de chesti altfel ajungi in “necazul cel mare”, nu esti placut lui Dumnezeu, tot felul de amenintari plasate in subconstient de catre liderii nostri.

Eram “obligati” sa stam 8 ore la conectare pe net sa ascultam predicatori din alte tari, nu sa ne bucuram noi, comunitatea. Nu ma mir ca am trecut prin ce am trecut, dupa ce mi-am supus familia la acest tip de abuz spiritual si emotional.

Din pacate, unele consecintele nu au intarziat sa apara, si ele, dureros, vin din partea unor oameni care au pretins ca imi sunt aproape (in ultimii 20 de ani). 

Dupa ce am spus pastorului ce am decis. Din respect nu-i scriu numele. Nici macar nu ma sunat. Mi-a scris un email in care imi spunea ca daca am gasit ceva mai bun sa le spun si lor sa vina si ei (cu un vadit iz batjocoritor) si daca vreau sa il sun eu, pot sa o fac. 

Un nou inceput in fericire, departe de spiritul de secta. Fam Bujor.

“Oh...Paşa...cat de darnic esti.”

Zilele trecute s-a intalnit sotia lui cu mama mea si nu s-a sfiit sa-i spuna mamei mele tot felul de rautati inclusiv ca fata cu care eu sunt acum este imorala. Fara nici macar sa o cunoasca. 

Stau fratele meu si ma intreb ce crestinism e asta???? E cretinism sau crestinism????

Pentru simplul fapt ca doresc sa fiu ceea ce sunt, barbat, si sa imi refac viata, am fost respins de frati. Nu fac nimic rau nimanui, traiesc frumos, muncesc, am grija de copii mei dar sunt urat de altii. De ce? Pentru ca iubesc o femeie si ma insor cu ea dupa ce am stat singur ani de zile.

Stau si ma intreb cum de am fost asa de prost sa stau intr-o astfel de companie si o astfel de biserica atatia ani? Acum regret.

Cum pot oamenii “sfinti” sa faca astfel de afirmatii mizerabile despre oameni pe care nici macar nu ii cunosc? Este dezgustator. 

Stii ca sunt medic veterinar de multi ani si lucrand cu atatia oameni si animale pot spune ca am invatat mai mult de la ei despre a fi om decat de la oameni care se cred sfinti si care fac din religie un prilej de a dispretui si uri pe semenii lor.

Ma mut curand din Romania. Definitiv. Nu regret nimic. 
Las in urma mea o viata traita dupa voia altor oameni din mesaj. Las in urma o viata seaca, trista, acra de multe ori, partial manipulata de altii, neroditoare, in care am fost supus doar regulilor oamenilor si ideilor imaginare. Unele bolnave chiar. Am fost naiv. Am fost prost.

Abia acum te inteleg fratele meu. Te inteleg ca atunci cand ai avut greutati, nimeni, nimeni dintre mai marii poporului nu l-a cautat pe fratele nostru Lica. Nu a contat cat mult bine le-ai facut si ce ai insemnat pentru ei pana atunci. A fost suficient sa ai probleme, sa mergi in jos, si ai devenit imediat pentru ei un paria, un proscris, un subiect de barfa si de discutii. 

Un om trebuie ajutat la greu nu doar profitat de pe el cand ii este bine. Ei nu stiu asta nici acum. Ce te mai linguseau toti cand iti mergea bine si cum te-au parasit la greu. Oh fratele meu, cate ai indurat si tu.

Mai tii minte ca acum vreo 2-3 ani te-am sunat si ti-am zis ca imi este dor de tine si am vrut sa te aud doar?

Pur si simplu ma uitam la un DVD mai vechi cu fratele Blewett, tu il traduceai la amvon, si deodata mi-am zis: “Ce o fi cu fratele nostru Lica?” Si te-am sunat imediat. Stiam ceva. Dumnezeu este Iubire si o las sa se exprime chiar si catre cineva care nu mai crede cum cred eu. Iubirea nu stie aceste detalii fratele Lica, ea pur si simplu daruieste ce e si ce are.

Stiam ca toti te vorbesc de rau mai ales ca nu mai crezi mesajul fratelui Branham, dar multi dintre ei nici nu se pot compara cu tine fratele meu. Ii ascultam, dar invatasem deja ca un om care barfeste si acuza pe la spate, e mai rau decat cel despre care vorbeste. Asa vor proceda si cu altii. Cu toti. Nimeni nu este in siguranta intre ei.

Ce fel de crestinism e asta? Despre ce vorbim noi de zeci de ani fratele meu???? Iti repet fratele meu Lica, nu vreau sa ma plang impotriva nimanui. Ma simt doar umilit de propria persoana ca am stat atata timp acolo, mintindu-ma ca nu vad ce se petrece, cand de fapt vedeam foarte deslusit. 

Apoi am vazut si ca anumite invataturi din mesajul fratelui Branham nu sunt corecte. Respect ce e de respectat, dar nu ma mai fac sclavul nimanui. Domnului Isus si atat.

In privinta cuvintelor tale de incurajare nu am decat multumiri.

Da Lica, da. Meritam sa fim fericiti. Meritam sa fim fericiti. Asa cum vedem noi fericirea prin Domnul Isus, prin simpla si frumoasa umanitate pe care El a pus-o in noi, si nu prin diferite idei si conceptii religioase.

Meritam sa ne bucuram, asa cum vedem noi bucuria. Meritam sa fim liberi, asa cum vedem noi libertatea. Si meritam sa fim respectati, chiar daca dupa canoane sau legi si reguli din mesaj suntem considerati gresiti. Meritam sa fim cu oameni care ne respecta si ii respectam. Iar respectul pe care il aratam fata de ceilalti se vede in atitudinea noastra si in ceea ce spunem.

Iti multumesc inca odata pentru cuvintele tale si pentru urarile tale. Si pot sa spun ca astfel de oameni sunt rari. Ai si tu minusurile tale, dar cine nu le are fratele meu? Nu esti perfect, la fel cum nimeni nu e. Dar tu ai dovedit de cand te stiu, ca poti iubi si fi alaturi de oameni care trec prin suferinte si greutati. Asta e mare lucru in ziua de azi. Poate tu nu realizezi asta, dar continua asa fratele meu drag.

Oamenii care ajung la un punct al vietii lor, cand dovedesc cu adevarat ca respecta fiinta umana si deciziile semenilor lui, arata maturitate si valoare. De asta e mare nevoie in jurul nostru. Nu vede nimeni? 

Nu se intreaba nimeni de ce e atat de multa ura, prea multa discordie, tensiune, nedreptate intre oamenii mesajului? 

Fratii de la mesaj au facut din mesaj, din religie, un canal prin care isi revarsa rautatea pentru cine e diferit putin. Unde e minima decenta si umanitate in asa ceva? Nicaieri! Cat de adevarat de citatul care mi l-ai scris: “nu orice om este un sfant, dar orice sfant este inainte de toate, OM”.

Iti multumesc Lica, deoarece mereu m-am simtit respectat si iubit de tine. Chiar daca nu suntem de acord in cateva lucruri si cu parerea celuilalt, este asa o stare de bine sa stii ca esti respectat. E frumos sa vezi ca atunci cand vorbim despre simpla omenie, despre Domnul Isus, exista atata pace si bunatate intre noi doi. Acest sentiment il pot numi fratietate reala. Umanitate, domnule. E atat de simplu.

Asta cred eu, trebuie sa invete cei care urmeaza mesajul orei. In goana dupa senzational, “taine” si supranatural au uitat omenia si iubirea frateasca (macar ca vorbesc de ea din Piramida). Acestea  doua intrec  toate asa zisele taine, semne si minuni dupa care ei alearga. Iata miracolul, iata semnul adevarat care: “Oamenii vor cunoaste ca sunteti ucenicii Mei daca vor vedea dragostea intre voi”. Iubirea este cea care transforma vietile in mod definitiv.

Vreau sa transmit cititorilor blogului tau, fratilor mei dealtfel, ce a zis apost Pavel: “FITI OAMENI”.

Dragi frati nu lasati religia sa distruga maretia pe care a pus-o Dumnezeu in voi. Nasterea din nou distruge ego-ul, omul vechi si rau, nicidecum fiinta noastra frumoasa facuta dupa chipul minunat a lui Dumnezeu. 

Iubiti pe Domnul si pe aproapele vostru ca pe voi insiva, faceti bine altora, chiar si celor necredinciosi. Nu va amagiti cu idei inchipuite care va abat de la calea iubirii pentru Evanghelie si pentru semenii vostrii.

Va mai indemn sa nu lasati sa treaca ani si zeci de ani de zile si sa ramaneti inca in idei religioase fanatice, caci nu in acestea sta credinta adevarata ci in traire si in facerea binelui. 

Priviti in urma voastra. Priviti prezentul vostru si intrebati-va daca sunteti fericiti cu adevarat. Intrebati-va daca sunteti multumiti cu ce ati rodit cu adevarat pentru Cer si pentru aproapele vostru in ultimii 5-10-20 de ani? Viitorul vostru nu va fi diferit daca nu schimbati nimic in prezent.

Priviti, dragi frati, daca ceea ce credeti si promovati este cu adevarat ceea ce pretindeti ca e?

Te salut fratele meu Lica si te imbratisez.

Salut cititorii blogului tau cu sanatate, inspiratie si binecuvantare.

 Costy Bujor