Misionarul german Ewald Frank este unul din primii adepţi ai mişcării create în jurul lui William Branham, încă din anii 1950, cel care i-a adus apoi „Mesajul” în Europa.
El l-a întâlnit personal pe Branham, a participat la multe din adunările lui şi începând de prin 1962, de când spune că l-ar fi auzit pe Dumnezeu vorbindu-i „personal şi cu voce audibilă”, si se pretinde a fi „Robul Credincios”, conform cu Matei 24:45, adică ar fi singurul autorizat (de Branham şi de Dumnezeu) să „împartă Hrana” celorlalţi slujitori la vremea hotărâtă...
Ca şi în jurul lui Branham, tot la fel şi în jurul lui Frank s-a creat un puternic cult al personalității, atât în Germania, în România, în Africa, dar şi în multe alte ţări.
Liderii şi membrii acestui cult nici nu stau de vorbă cu tine, dacă nu crezi că Frank este ceea ce pretinde şi dacă nu accepţi ideologia Frankistă, numită şi „linia lui Frank”.
Liderii şi membrii acestui cult nici nu stau de vorbă cu tine, dacă nu crezi că Frank este ceea ce pretinde şi dacă nu accepţi ideologia Frankistă, numită şi „linia lui Frank”.
Această linie stabileşte că Hrana trebuie dată doar de Frank slujitorilor săi, care apoi o împart poporului de rând. Tot ce vine pe alte surse (căi, linii, filiere, chiar şi prin VoGR) este declarat "spurcat, "amestecat" sau "necurat" şi este respins ca atare.
Toate aceste lucruri le scriu din proprie experienţă, nu din auzite. Mai multe despre acestea voi scrie poate într-un articol viitor.
Evident că o astfel de atitudine orgolioasă şi arogantă a celor ce îmbrăţişează „Frankismul” nu este văzută bine de restul adepţilor lui William Branham, ceea ce a dus la multe conflicte.
Unii „Branhamişti” mai înrăiţi s-au apucat să analizeze teologia lui Ewald Frank (despre care se spune că deţine un tiltu de doctor în teologie) în lumina „Mesajului Orei”, respectiv a afirmaţiilor „Profetului” William Branahm.
Ei au ajuns la concluzia că Ewald Frank este un „eretic”, care nu mai predică „Mesajul” pur, ci învăţături proprii. Acest lucru l-am observat şi eu pe când eram oarecum „pe linie” cu Frankiştii.
L-am auzit pe Frank spunând că Branham a făcut greşeli, dar el nu a fost niciodată nevoit să-şi retragă vreo afirmaţie sau să o modifice, în timp ce la Branham întâlnim des contradicţii. Frank respinge afirmaţii din Mesaj când acestea contrazic Biblia şi face o virtute personală din a nega, a corecta sau a „reaşeza în lumina corectă” unele afirmaţii mai „dificile” ale profetului.
Între Ewald Frank şi William Branham există
un conflict teologic real și deschis
Iată în continuare care sunt „acuzaţiile” de erezie aduse împotriva lui Frank de către cei care au studiat amănunțit anumite subiecte pe care acesta le predică în totală opoziție față de Branham.
Le-am preluat de pe un site al unor branhamişti ultra-extremişti cărora eu personal nu le acord nici cea mai mică apreciere.
În ce priveşte însă aceste acuzaţii, după ce am studiat în detaliu dovezile pe care le aduc ei, dar şi din propria mea experienţă ca temporar tovarăş de drum cu cei de pe „linia lui Frank”, trebuie să admit că au dreptate în ce priveşte aceste diferenţe doctrinare. Și chiar dacă resping felul dezgustător în care tratează persoanele ca atare, trebuie să le dau dreptate pe aceste studii pe care vă invit să la faceți și voi.
(În afară de Frank mai sunt atacaţi mulţi alţi predicatori ai Mesajului, de fapt toţi care nu aparţin de grupuleţul lor îngust).
(În afară de Frank mai sunt atacaţi mulţi alţi predicatori ai Mesajului, de fapt toţi care nu aparţin de grupuleţul lor îngust).
Cartea scrisă de Ewald Frank, din care au fost extrase citatele „eretice” se numeşte „Apocalipsa, o carte cu 7 peceţi?” şi poate fi găsită online pe situl frankist:
Şi în limba Engleză: http://www.misia.sk/data/books/516/Ewald_Frank-Revelation-english.pdf
Însuşi titlul acestei cărţi poate fi văzut de unii Branhamişti mai „ortodocşi” drept „eretic” deoarece prin întrebarea care o ridică, sugerează din start că această carte nu conţine taine sau lucruri grele de înţeles. În acest sens este bine de ştiut că în limba Germană există o expresie uzuală care spune despre un anumit subiect pe care nu îl înţelegi că este „O carte cu şapte peceţi”. Cartea lui Frank nu tratează deloc Apocalipsa în lumina „descoperirilor” lui Branham conţinute în „Cele Şapte Peceţi” ale sale, titlul cărţii fiind mai degrabă un joc de cuvinte al autorului...
Pe scurt, Frank încearcă să dea o (proprie) interpretare a Apocalipsei din punct de vedere biblic, fără a ţine cont de „revelaţiile” lui Branham, ceea ce pe unii Branhamişti i-a cam deranjat. Însuşi numele „Branham” nu este amintit decât marginal, în două locuri, când este numit „Bărbatul lui Dumnezeu William Branham”, nicidecum „Profetul lui Dumnezeu”. Într-unul din aceste cazuri, acesta este plasat chiar alături de Clarence Larkin şi cartea sa „Adevăr Dispensaţional”.
Iată aşadar pe scurt câteva din contradicțiile, din „Ereziile” principale, majore, de care este acuzat pe bună dreptate, Ewald Frank:
Erezia 1:
Dr. Frank: Pecetea a Şaptea conţine cele Şapte Trâmbiţe din Apocalipsa cap 8-9
Profetul: Ea conţine cele Şapte Tunete şi a doua Venire a Domnului
Erezia 2:
Dr. Frank: Motivul pentru care a fost linişte în cer la Pecetea Şaptea este pentru că Dumnezeu nu poate primi închinare în timp ce îşi varsă afară mania Lui
Profetul: Motivul tăcerii este pentru că Dumnezeu nu a vrut să divulge lui Satan taina
Erezia 3:
Dr. Frank: Nu este nevoie de descoperire pentru a înţelege Pecetea a Şaptea
Profetul: Singurul fel în care poate fi înţeleasă este prin descoperire
Erezia 4:
Dr. Frank: Conţinutul Peceţii a Şaptea este clar şi suficient pentru a fi înţeles prin citirea Apocalipsei cap. 8-9
Profetul: Era o taină ce trebuia descoperită
Erezia 5:
Dr. Frank: Pecetea a Şaptea conţine a treia Venire a lui Cristos la Evrei
Profetul: Trâmbiţa a Şaptea conţine a treia Venire a lui Domnului iar Pecetea a Şaptea conţine a doua Venire a lui Domnului
Erezia 6:
Dr. Frank: Cele Şapte Tunete nu au legătură cu Biserica-Mireasă, ci sunt pentru Evrei
Profetul: Este pentru Mireasă şi credinţa de răpire iar Trâmbiţa a Şaptea este pentru Evrei
Erezia 7:
Dr. Frank: Apocalipsa 10:1 Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare după slujba celor doi profeţi
Profetul: Aceasta a avut loc odată cu deschiderea Peceţilor
Erezia 8:
Dr. Frank: Nu există nici un om pe pământ care poate pretinde că ştie taina celor Şapte Tunete... Dumnezeu va fi propriul Său interpret
Profetul: Pentru această descoperire este nevoie de un dar profetic
Erezia 9:
Dr. Frank: Îngerul Legământului, Apocalipsa 10:1 este exclusiv pentru Israel
Profetul: El se ocupă de Biserica Mireasă, apoi merge la Evrei
Erezia 10:
Dr. Frank: Apocalipsa 10:1 Îşi pune picioarele pe pământ şi pe mare chiar înainte de a-şi începe domnia de o mie de ani
Profetul: Când Pecetea a fost deschisă, a venit jos Îngerul puternic, punându-şi picioarele pe pământ şi pe mare
Erezia 11:
Dr. Frank: Îngerul din Apocalipsa 10:7 şi cel din Apocalipsa 11:15 este acelaşi înger
Profetul: Îngerul din Apocalipsa 10:7 este un om, un mesager pământesc; Îngerul din Apocalipsa 11:15 este o fiinţă cerească
Cine doreşte, poate studia afirmaţiile celor doi mai în detaliu, în cele ce urmează. Pe lângă citatele acuzatorilor am adus şi eu citate noi împreună cu comentariile mele.
(Cine nu are răbdare să citească tot, să citească măcar Erezia 7 şi concluziile)
Erezia 1 - „Pecetea a Şaptea conţine cele şapte trâmbiţe”
„Pecetea a-7-a conţine cele şapte trâmbiţe ale urgiilor, care se încadrează în perioada peceţii a-6-a.” (Frank, Apocalipsa, pag. 30)
„De la vers. 2 ni se spune ce conţine pecetea a şaptea şi ce se va întâmpla într-adevăr… (Sunatul Trâmbiţelor)” (Frank, Apocalipsa, pag. 44)
„Acum, ce este acest mare secret care zace sub această Pecete, eu nu ştiu. Eu nu cunosc aceasta. ... dar eu ştiu că Aceasta era acele Şapte Tunete” (Branham, Pecetea a Şaptea, 323)
„Una din tainele despre acea Pecete, motivul că Ea nu a fost descoperită, Aceasta era Şapte Tunete care au exprimat glasurile Lor.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 336)
„Amintiţi-vă, El a ascuns Pecetea a Şaptea de la noi. ... A zis, “Acolo-i o tăcere în Cer.” Nimeni nu ştia. Aceasta era Venirea Domnului” (Branham, Suflete în închisoare, 208)
Erezia 2 - „Liniştea în cer era pentru că Domnul nu putea primi laude în timp ce îşi varsă mânia”
„După aceea tronul de har se transformă în tron de judecată: mânia lui Dumnezeu va începe. Aceasta se arată prin cărbunii de foc care vor fi aruncaţi pe pământ. În momentul respectiv Dumnezeu renunţă la închinarea care I se aduce, pentru că El nu poate primi lauda şi în acelaşi timp să verse mânia Sa. De aceea este linişte în cer.” (Frank, Apocalipsa, pag. 45)
„Acum, tot aşa de sigur cum eu stau în platformă în seara aceasta, eu am avut descoperirea care a descoperit... Acum, de ce? Să dovedim aceasta. De ce? Acesta este secretul despre care nu ştie nimeni. Ioan a fost oprit să scrie despre Acesta. De ce? Aceasta este de ce acolo nu era activitate în Cer: aceasta ar putea da secretul. ... Dar aici sunt Şapte Tunete drepte, chiar într-un rând: unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte... Acesta era aşa de măreţ, încât, Acesta a fost ţinut secret de Îngeri. Acum, de ce? Dacă Satan ar ajunge să apuce Aceasta, el ar putea să facă mare pagubă.... Aceasta nici măcar nu este scrisă în Cuvânt. Acesta este un secret total. Îngerii, totul, a tăcut. Dacă ei au făcut o mişcare, aceasta ar putea să dea ceva afară, astfel ei doar au tăcut, au încetat harfele. Totul s-a oprit.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 248-254)
OK, deci e clar din start că Frank e cu totul pe lângă Mesaj, când asociază Pecetea a Şaptea cu trâmbiţele, şi nu cu cele 7 tunete din Apocalipsa 10, cum o făcea Branham. Şi nici cu motivul tăcerii în cer nu a nimerit-o.
Ereziile 3, 4 - „Nu este nevoie de descoperire pentru Pecetea a Şaptea, pentru că ea nu conţine taine, este clară şi uşor de înţeles”
„Dintre toate peceţile, ceea ce este descris în a şaptea este foarte clar: ea nu conţine simboluri tainice ca celelalte. Deci nu este nevoie de o descoperire ‚deosebită’ pentru pecetea a şaptea. Legăturile sunt într-adevăr clareşi cuprinzătoare. După ce tronul de har a devenit tron de judecată, îngerii încep să sune din trâmbiţele lor. Astfel ne este prezentat fără neclarităţitextul biblic. (Frank, Apocalipsa, pag. 46)
„Ce este Aceasta? Acum, nici unul din noi nu ştim. Dar eu am să vă spun, în descoperirea mea despre Aceasta. ... Acum, tot aşa de sigur cum eu stau în platformă în seara aceasta, eu am avut descoperirea care a descoperit... (Branham, Pecetea a Şaptea, 245,248)
„Şi este Acesta, acela cu Pecetea a Şaptea, lucrul despre care eu m-am întrebat toată viaţa mea. Amin! Celelalte Peceţi au însemnat mult pentru mine, desigur, dar, oh, voi nu ştiţi ce a însemnat Aceasta, pentru o dată în viaţă! (Branham, Pecetea a Şaptea, 276)
„El a deschis acea Pecete a şaptea. Dar, voi vedeţi, aceasta este o taină ascunsă. Nimeni nu O cunoaşte.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 394)
Ce sec din partea lui Frank să spună: „Pecetea a Şaptea nu e nici o taină, e cea mai clară, nu avem nevoie de descoperire specială, doar citiţi în Biblie...”Nu e mult mai fascinant, mai mistic, mai captivant si incitant să spui: „E o taină ascunsă... Nimeni nu ştie nimic... Dar Dumnezeu mi-a descoperit-o mie, Profetul Său... Veniţi să vă spun eudescoperirea mea...” Toată lumea se adună grămadă să audă noile „taine”... Branham stăpânea binişor tehnicile de marketing. Cine credeţi că are priză mai mare la public?
Erezia 5 - „Pecetea a Şaptea este în legătură cu evreii”
„Atunci când Domnul va pune picioarele Lui pe mare şi pe pământ după încheierea slujbei celor doi prooroci şi glasul Lui va răsuna, cei 144.000 de pecetluiţi se vor afla pe muntele Sionului” (Frank, Apocalipsa, pag. 55)
„Observaţi acum, exact, continuitatea Scripturii, exact aceeaşi. Sub Trâmbiţa a Şaptea, este la Israel la fel cum Pecetea a Şaptea a fost pentru Biserică” (Branham, Sărbătoarea Trâmbiţelor, 155)
Eu nu am înţeles din prima de ce acuzatorul de erezii a adus citatul lui Frank în acest context, aceasta însă va reieşi mai clar în evidenţă în cele ce urmează. Ce pot spune însă, este că Frank interpretează Apocalipsa cronologic, astfel cap. 10 citat aici are loc după cap.7 când sunt pecetluiţi cei 144.000 de evrei. Mai multe despre aceasta voi scrie într-un următor articol.
Erezia 6 - „Tunetele nu sunt în legătură cu Biserica, ci cu Evreii”
„Ce au vorbit cele şapte tunete nu a fost preluat de cartea proorociilor — nu a fost scris, astfel nu este o parte din Sfânta Scriptură, a Cuvântului lui Dumnezeu care trebuie citit, predicat, auzit şi crezut (Apoc. 1, 3). Amin. Vestitorii sunt datori numai faţă de Cuvântul scris al lui Dumnezeu.” (Frank, Apocalipsa, pag. 55)
Aceasta este versiunea în Română şi în Germană. Totuşi, în traducerea Engleză (care poate este chiar originalul?) începutul sună cu totul altfel. Nu îmi este cunoscut motivul pentru care Frank face o astfel de diferenţă, poate că se adresează în mod special „tunetiştilor” din SUA?:
„Ce au vorbit cele şapte tunete nimeni nu ştieşi nu ne priveşte, a fost pecetluit imediat după ce s-a auzit şi nu s-a scris...”
„Mireasa încă nu a avut o trezire. Vedeţi? Nu a existat trezire acolo, nici o manifestare a lui Dumnezeu încă să mişte Mireasa. Vedeţi? Noi aşteptăm aceasta acum. Va fi nevoie de acele Şapte Tunete necunoscute înapoi acolo, să O trezească din nou, vedeţi." (Branham, Pecetea a Treia, 183)
„Atunci acolo vor veni înainte şapte Tunete misterioase care nici măcar nu sunt scrise deloc. Asta-i adevărat. Şi eu cred că, prin acele şapte Tunete, va fi descoperit în zilele din urmă pentru ca să aducă Mireasa împreună pentru credinţa de răpire.” (Branham, Pecetea Întâia, 75)
Oricare traducere ar fi cea corectă, Frank se distanţează foarte mult de mesajul celor şapte tunete („nu ne priveşte!”), aceasta observându-se deseori în predicile sale.
Erezia 7 - „Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare după slujba celor doi profeţi”
„Atunci când Domnul va pune picioarele Lui pe mare şi pe pământ după încheierea slujbei celor doi prooroci şi glasul Lui va răsuna, cei 144.000 de pecetluiţi se vor afla pe muntele Sionului (Apoc. 14, 1). Abia în momentul în care Domnul va răcni ca un leu, cele şapte tunete - nu şapte predicatori -vor face să se audă glasurile lor.” (Frank, Apocalipsa, pag. 55)
„Şi aici, când Pecetea a Şaptea, când El a deschis-O... Astfel noi vedem că Aceasta este o taină completă, de aceea încă nu este ceasul ca taina să fie cunoscută. De aceea, noi suntem până aici, iar restul din Aceasta va fi cunoscut chiar cam în jurul timpului în care Isus apare din nou pe pământ, pentru Mireasa Lui” (Branham, Pecetea a Şaptea, 399)
„Acum, voi observaţi? La deschiderea acestei Peceţi a Şaptea, aceasta este de asemeni într-o taină triplă. Aceasta una, eu voi vorbi şi am vorbit, că aceasta este taina celor Şapte Tunete. Cele Şapte Tunete în Cer vor desfăşura această taină. Aceasta va fi chiar la Venirea lui Cristos, deoarece Cristos a spus că nimeni nu ştia cînd El o să se întoarcă .... Dar acolo va fi un--acolo va fi un--un şapte Glasuri, ale acestor Tunete, care vor descoperi marea revelaţie la timpul acela.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 391)
Acum nici pentru Branham lucrurile nu sunt prea clare şi se contrazice. Ba vorbeşte despre pecetea a şaptea că a fost deschisă, ba că va fi deschisă. Odată cu peceţile vin şi tunetele. Din cauza acestor incertitudini au apărut diverse ramuri care susţin fie că peceţile (tunetele) au fost descoperite, fie că urmează să fie descoperite. Unii zic chiar, că pecetea a Şaptea a fost „întredeschisă”...
Ewald Frank se dezice total de orice fel de idee de „tunetism”. Nu doar atât, el le şi detaşează complet de Biserică şi de vreuna din venirile lui Isus Cristos şi afirmă că nu vor fi niciodată descoperite. Aceasta însă este total contrar la tot ce a spus Branham.
De fapt, Frank a remarcat de mult contradicţiile şi faptul că „ereziile tunetiste” sau „paroussia” au fost plantate de însuşi Branham, care prin ceea ce am citat mai sus, deşi vorbeşte la timpul viitor, a spus de fapt, că odată cu deschiderea Peceţilor (în martie 1963), sunt descoperite şi tunetele şi are loc Venirea lui Cristos. În timp ce pentru unii această venire (invizibilă) poate fi o „mare taină” şi o „revelaţie”, Frank strigă mereu sus şi tare: „Când vine Cristos, plec eu!” – cu alte cuvinte, că venirea lui Cristos nu a fost nici în 1963, nici în 1977, nici în alt an, ci va avea loc odată cu Răpirea. Astfel Frank trebuie să devină „eretic” şi să îl contrazică pe bietul Branham care a fost atât de „uns” încât a luat-o rău de tot pe ulei...
„Cele şapte tunete nu răsună acum, cum cred unii, ci abia în contextul în care ne este descris aici. Nici descoperirea şi nici împlinirea lor nu are nimic de-a face cu Biserica-Mireasă. Ceea ce au vorbit cele şapte tunete nu va fi descoperit, ci va fi împlinit de Dumnezeu. Este imposibil să se refere la una din venirile sau revenirea lui Isus Hristos.Timpul exact, ora şi ziua nu le va afla nimeni, dar cei ce aparţin de Biserica-Mireasă Îl vor întâmpina pe Mire. Toate discuţiile şi predicile despre cele şapte tunete nu sunt de la Dumnezeu.” (Frank, Apocalipsa, pag. 54)
Şi eu zic că nu sunt de la Dumnezeu, ci de la Branham.
În continuare, Frank, în manieră Branhamistă, recurge la măsuri dure pentru a se asigura că ceea ce au spus tunetele va rămâne pe veci pecetluit şi ascuns: Ameninţarea. Atitudine moștenită de la Branham.
În continuare, Frank, în manieră Branhamistă, recurge la măsuri dure pentru a se asigura că ceea ce au spus tunetele va rămâne pe veci pecetluit şi ascuns: Ameninţarea. Atitudine moștenită de la Branham.
Celor ce vor vorbi sau specula despre aceasta li se aminteşte de urgiile necazului cel mare prin care vor trece dacă nu vor tăcea...
„Cei ce adaugă ceva la mărturia încheiată a Scripturii, chiar şi la Apocalipsa, sunt ameninţaţică vor trece prin necazul cel mare şi vor trebui să sufere urgiile care vor veni peste ei (Apoc. 22, 18-19). Fiecare speculaţie — şi aceea despre cele şapte tunete - rămâne ceea ce este, şi anume o presupunere. Tot ce este predicat şi scris despre această temă este inutil şi rezultă din închipuirea proprie. În realitate nu ştie nimeni ce conţinut au cele şapte tunete. Domnul Dumnezeu a rânduit totul astfel, şi evenimentul acesta l-a ţinut ascuns în ştiinţa Lui dinainte.” (Frank, Apocalipsa, pag. 56)
Erezia 8 - „Taina celor şapte tunete nu poate fi cunoscută nici măcar de profeţi”
„În realitate nu ştie nimeni ce conţinut au cele şapte tunete. ... Şi în cazul acesta Dumnezeu va fi propriul Său interpret:” (Frank, Apocalipsa, pag. 56)
„Acum, noi aflăm stricăciunea care loveşte în cele şapte epoci ale bisericii. Dar Pecetea a Şaptea nu descoperă nimic, ce urmează să i se întâmple. Vedeţi? Deoarece, la sfârşitul acelei epoci a bisericii urmează să vină un dar profetic să descopere aceste lucruri. Vedeţi? Urmăriţi voi aceasta?” (Branham, Întrebări şi Răspunsuri asupra Peceţilor, 67)
Conform lui Frank, un profet nu primeşte descoperirea tunetelor, în schimb Cristos vine jos şi împinge aceasta direct în inimile celor 144.000. Pentru Branham e clar că Tunetele sunt Peceţile, şi acestea sunt sau vor fi (aici nu e prea hotărât) descoperite la sfârşitul epocii a Şaptea (de către el, fireşte).
Erezia 9 - „Îngerul Legământului din Apoc. 10 vine pentru Israel”
„Este de observat că Domnul nu este denumit îngerul legământului în nici un text din Vechiul sau Noul Testament în legătură cu Biserica nou-testamentară,ci numai în legătură cu poporul Israelcu care a încheiat legământul pe muntele Sinai” (Frank, Apocalipsa, pag. 52)
„La sfârşitul acestui capitol se scoate în evidenţă încă o dată ca dovadă legământul cu Israelul. În cap. 10 îngerul legământului s-a pogorât.” (Frank, Apocalipsa, pag. 68)
„Eu am văzut un alt înger puternic coborând din cer, îmbrăcat cu un nor: şi un curcubeu pe capul lui, ... Dacă voi observaţi, acela este Cristos, vedeţi. Pentru că, El, în Vechiul Testament, era numit Îngerul Legământului. Iar El vine direct la Iudei acum, deoarece Biserica este sfârşită. Vă amintiţi Îngerul acela în Apocalipsa 1? Acelaşi lucru. Înger este un mesager. Iar El este Mesagerul la Israel. Înţelegeţi? Biserica a fost răpită, vedeţi, acum, sau este gata să fie răpită. El vine după Biserica Lui.” (Branham, Intervalul, 29-31)
„Când Peceţile sunt rupte, şi taina este descoperită, Îngerul vine jos, Mesagerul, Cristos, punând piciorul Lui pe pământ şi pe mare, cu un curcubeu deasupra capului Lui. Acum, ţineţi minte, că acest înger al şaptelea este pe pământ la timpul acestei Veniri.” (Branham, Intervalul, 41)
„Peceţile au fost rupte (de ce?) în ultima epocă a bisericii, să descopere aceste Adevăruri. De ce? Mielul a rupt Peceţile şi le-a descoperit la Biserica Lui, pentru ca să colectezesupuşii Lui pentru Împărăţia Lui. Mireasa Lui, vede şi! Oh, doamne! El vrea să aducă pe supuşii Lui la El acum.” (Branham, Intervalul, 266)
„Atunci pretinde moştenirea Lui; aceea este Biserica, Mireasa. El O pretinde.” (Branham, Intervalul, 279)
Branham asociază descoperirea peceţilor cu Apocalipsa 10, în timp ce Frank o plasează în viitor, în legătură cu Israel...
Erezia 10 - „Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare chiar înainte de Împărăţia de 1000 de ani”
„Domnul este proprietarul de drept al tuturor lucrurilor create de El. EL este denumit şi proprietar-moştenitor peste toate neamurile. Aici în cap. 10 El vine şi pretinde înaintea începerii împărăţiei de o mie de ani tot ce-I aparţine. Deja la Iosua putem citi despre această importanţă simbolică: ‚Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise.’ ... Domnul, căruia Îi aparţine pământul şi marea, Îşi aşează deci picioarele Lui pe acestea, pentru a arăta că El începe să domnească.” (Frank, Apocalipsa, pag. 53,54)
„Acea ultimă trâmbiţă va sufla înainte, în acelaşi timp în care ultimul înger îşi dă Mesajul lui şi ultima Pecete este deschisă. Acea ultimă trâmbiţă va suna, şi Răscumpărătorul vine înainte să ia posesiunile Lui răscumpărate, Biserica Lui, spălată cu Sânge” (Branham, Intervalul, 248)
Lui Frank se pare că nu îi este „descoperit” că marile posesiuni ale Domnului sunt Mireasa Sa, nu pământul şi marea? Din nou Frank face referire la Evrei, atunci când se referă la Iosua şi luarea în stăpânire a ţării Canaan.
Erezia 11 - „Îngerul din Apoc. 10:7 este acelaşi cu cel din 11:15 (al şaptelea din seria îngerilor trâmbiţaşi”
„După aceasta mai sunt trei ani şi jumătate din necazul cel mare până la sfârşitul acestei epoci. Conform Apoc. 11:15, trâmbiţa îngerului al şaptelea despre care se spune în cap. 10, conţine vestirea domniei împărăteşti, de aceea este vorba despre „glasul” îngerului al şaptelea. Primele şase conţin numai judecăţi - nici o vestire, nici un glas.” (Frank, Apocalipsa, pag. 537)
„În zilele celui de-al şaptelea înger, sunând Mesajul Său... Acesta este un înger pământesc acum. Deoarece Îngerul a venit jos din cer şi era pe pământ. Înger însemnă mesager, un mesager către epocă” (Branham, Mesagerul de seară, 63-0116, 74)”
Şi Branham dă aici dovadă de o imbecilitate rar întâlnită, când spune că un înger care vine din cer pe pământ, este „înger pământesc”. De parcă dacă eu aş merge în China aş fi chinez? Sau, Branham se credea mai degrabă Divin, din moment ce credea că e îngerul care a venit din Cer cu un Mesaj către epocă?
Concluzie:
Frank nu doar „corectează” anumite afirmaţii omeneşti, greşite ale Profetului ci îl contrazice făţiş şi îl atacă în însuşi măduva Mesajului său: cele şapte Peceţi; mai precis, într-a Şaptea. El o goleşte de orice conţinut, o demistifică, spune că e clară, simplă de înţeles şi nu e nevoie de nici un profet ca să o descopere, pentru că oricum nu conţine nici o taină.
În plus, Frank este acuzat de către branhamiști că ia toate promisiunile pentru Biserica-Mireasă şi le atribuie lui Israel. Mireasa are deja totul (Cuvântul) şi aşadar nu mai are nevoie de nici o „descoperire specială”. Nu îl veţi auzi niciodată pe Frank sau oamenii lui predicând un mesaj gen „Intervalul” şi despre Cristos care vine sau a venit să-şi pretindă (în acest timp!) posesiunea Sa înapoi, şi anume Mireasa. Pentru Frank, Mireasa a dispărut din peisaj în capitolul 4 şi nu mai apare decât în cap. 19. Tot ce are loc între aceste capitole, are legătură cu Evreii sau restul necredincioşilor rămaşi pe pământ.
Întrebare pentru cei ce-l urmează pe Frank: Chiar dacă Branham a făcut greşeli „omeneşti” – şi chiar el spune în Peceţi că până să i se descopere acestea, el le vedea altfel – cum de este posibil ca tocmai „Descoperirea celor Şapte Peceţi” să fie fundamental greşită, din moment ce un înger îl vizita zi de zi şi îi explica în detaliu „adevărul despre Peceţi” şi Branham îşi lua notiţe conştiincios?
Cum de mai îndrăzneşte cineva să vină şi să spună ceva împotriva descoperirii Peceţilor?
Cum de mai îndrăzneşte cineva să vină şi să spună ceva împotriva descoperirii Peceţilor?
Un lucru e clar, ori e albă ori e neagră: Dacă Branham este un Profet şi are dreptate, atunci Ewald Frank e definitiv un eretic după standardele Mesajului Orei. De ce îl mai urmaţi?
Dacă Frank are totuşi dreptate în interpretarea sa strict Scripturală (fără Mesaj) a Apocalipsei lui Ioan, atunci trebuie că Branham şi-a luat notiţele greşite de la înger, sau, ceea ce este mai aproape de adevăr, nu a fost nici un înger, ci propria sa minte cea care i-a „descoperit” lui Branham aceste peceţi.
În cazul acesta, Ewald Frank este un escroc fiindcă îl foloseşte pe Branham şi faima sa din anii '50, dar îl sabotează pe la spate prin teologia sa.
Frank cunoaşte mesajul haotic mai bine ca oricine şi ştie de toate contrazicerile şi minciunile lui Branham de care am aflat şi noi de ceva timp.
Poate că teologia lui Frank este mai aproape de Scriptură decât „descoperirile” lui Branham, eu nu ştiu. Așa pare.
El respinge tunetismul şi alte curente branhamiste, dar nu recunoaşte că îl neagă chiar pe Branham, care a plantat aceste seminţe de învățătura falsă.
În schimb şi-a creat propria-i aură mistică şi propria „însărcinare divină” cu care se laudă în fiecare predică pe care eu am auzit-o sau scrisoare circulară care am citit-o. Ceea ce practică Frank nu este doar o respingere a Mesajului, pentru care poate fi considerat pe bună dreptate eretic, ci şi cea mai mare spălare a creierelor după cea făcută de Branham.
Când Ewald Frank spune ca el introduce învățătura din mesaj în Scriptura, el spune de fapt ca Branham a învățat fals respectiva învățătură. Deci îl face învățător fals pe Branham dar totuși îl urmează. Nu se dezice de el.
Când Ewald Frank spune ca el introduce învățătura din mesaj în Scriptura, el spune de fapt ca Branham a învățat fals respectiva învățătură. Deci îl face învățător fals pe Branham dar totuși îl urmează. Nu se dezice de el.
Ewald Frank, zis „Robul Credincios” nu vrea sau nu poate să se dezică total de Branham şi de mesajul său pe care încearcă să-l „cârpească” cum poate, numind aceasta „Aşezare corectă în Scriptură a ceea ce a spus Profetul” şi o face printr-o slujbă „Biblică, Apostolică şi Profetică” ca să sune evlavios... (N.b. „profetică” e pe ultimul loc pentru Frank!)
Adevărul, fraţilor, este că Frank nu mai poate da înapoi şi să o rupă cu Branham, din moment ce a predicat 50 de ani că el este urmaşul acestei slujbe. Deşi ştie că Branham era greşit, nu îşi mai poate respinge înaintaşul, pentru că aceasta ar însemna să-şi taie însuşi craca de sub picioare. Şi atunci, ar fi nevoit să îşi retragă nu doar una din afirmaţii, ceea ce însă, după cum declară, nu a făcut niciodată, ci să se retragă cu totul de pe scenă...
Alte articole despre Ewald Frank:
Va urma...
Articol scris de Abel ben Adam
