Happy Birthday, Brother Bill!

Happy Birthday, Brother Bill!

„Era marţi dimineaţa, 6 aprilie 1909, puţin după ora cinci, iar lumina dimineţii se strecura printre bârne, deşi soarele nu urcase încă deasupra orizontului...”

Aşa începe fascinanta poveste supranaturală despre cel ce urma să fie "trimisul Domnului" "Profetul secolului XX", "Ilie din Maleahi 4" şi "Îngerul mesager din Apocalipsa 10:7": William Marrion Branham.

Data naşterii pe care Branham o declară „oficial” în predicile sale, dar şi în acte: 6 aprilie 1909.

Copie de pe cererea de înregistrare a căsătoriei cu Meda Broy în 1941

  

Branham mai fusese căsătorit anterior şi ne întrebăm, de ce în acte apare o altă dată de naştere, şi anume 8 aprilie 1908?

 Copie de pe cererea de înregistrare a căsătoriei cu Hope Brumbach în 1934

Branham era ferm convins că el este Proorocul Ilie din cartea Maleahi şi că este trimis de Domnul. Înainte de Branham, mai veniseră deja sute de Ilie, ultimul fiind John Alexander Dowie, despre care Branham spunea:

„Aşa cum Dowie la moartea sa a profeţit că eu voi veni în acel oraş la patruzeci de ani după moartea sa. Necunoscând nimic despre aceasta, el a murit într-o zi iar eu m-am născut în următoarea. Şi după patruzeci de ani în acea zi eu am intrat în oraş, neştiind nimic despre aceasta.” (51-0929 E-8)

Un alt „restaurator” care se credea Ilie pe când Branham încă nu era născut

Doar că Dowie se stinsese deja în 1907. Dacă trebuie să îl credem pe Branham pe cuvânt, atunci urma să se nască în 10 Martie 1907.

„Profetul” dorea să fie undeva ca şi Dowie, sau mai mare, pretinzând că după moartea acestuia, Duhul lui Ilie s-a revărsat în dublă măsură peste el, după modelul lui Elisei.

Branham însuşi recunoaşte că avea un complex de inferioritate şi se simţea „mic” şi „ruşinat” în faţa altor lucrători, precum Oral Roberts sau Tommy Osborne.

„M-am gândit, „Acolo-i Oral Roberts cu cinci sute de maşini, încât nici măcar o mână umană nu atinge literele; patru milioane de dolari în poştă, anul trecut.” Patru milioane; o pătrime din toţi banii care au fost adunaţi, în întreaga lume Creştină, peste tot. ... Şi el doar gândeşte înalt despre mine, şi eu gândesc de el, la fel. Noi doar nu suntem de acord pe—pe Scriptură. Şi Tommy Osborn, nu-i mai bun. Eu doar gândesc înalt despre el. El este unul din cei mai minunaţi oameni care i-am întâlnit, Tommy Osborn. „Şi oamenii aceia,” m-am gândit, „când am mers în biroul lor şi am văzut ce aveau ei, eu cred că aş fi ruşinat ca ei să vină, să-l vadă pe al meu: o maşină mică de scris, şi noi încercând să trimitem afară scrisorile.Şi ce lucru! ... Şi Ceva a spus, „Priveşte sus.” M-am gândit, „Da, Doamne, lasă-mă să-mi aşez comorile în Cer, căci acolo-i unde-mi este inima.” Acum, eu nu spun asta pentru părere de rău. Eu doar spun asta pentru că s-a întâmplat, şi Dumnezeu ştie că aceea-i corect. Vedeţi? Unde sunt comorile tale? Vrei tu să fii vreun mare cineva?Dacă tu vrei, tu eşti nimenea. Tu ajungi la un loc până când nu vrei să fii un mare cineva. Tu vrei să fii un mic slujitor umilit la Cristos. Aceea-i calea afară. Asta-i tot.” (ESTE VIAŢA TA VREDNICĂ DE EVANGHELIE? 63-0630E 209-213)

Deşi în acest citat Branham afişează o oarecare smerenie, ştim cu toţii ce gândea şi spunea în altă parte despre colegii săi Billy Graham sau Oral Roberts, anume că erau îngerii trimişi „jos către Sodoma”, iar el stătea cu Elohim ca şi Abraham. 

Şi evident, numele Abraham şi B-R-A-N-H-A-M au câte 7 litere, cu una în plus decât G-R-A-H-A-M. 

Prin aceasta, Branham se înalţă (cel puţin dpdv. numeric) iar pe ceilalţi lucrători ai Evangheliei îi „înjoseşte”, plasându-i la un nivelul spiritual inferior. Se plasează singur într-o imagine mai mare și mai importantă. In final Branham îi face și jignește în ultimul hal, numindu-i "unși falși" numai pentru că aceștia, deși, zice Branham "au Duhul Sfânt și au slujbe de vindecare și eliberare autentice, ei nu cred tot Cuvântul". 

Adică ei, nu au fost de acord cu toate ideile radicale, plagiate și haotice ale lui și asta i-ar fi dat dreptul lui Branham să îi eticheteze rău, după propria mentalitate negativă și inferioară. Unde a dispărut smerenia?

William Branham se străduia să ajungă la înălţimea lui Oral Roberts (nu doar fizic vorbind)

Alexander Dowie a murit de mult şi lumea l-a cam uitat. 

Predicatori ca Osborn şi Roberts au apărut ca ciupercile după ploaie (a se citi „Mişcarea Ploaia târzie”). 

Prin ce altceva şi-ar putea ridica şi menţine William Branham nivelul şi statutul său de Profet, Ilie şi Înger Mesager, în caz că lumea ar rămâne totuşi neîncrezătoare? 

De cine s-ar mai putea agăţa sau sprijini el? Evident, de Domnul Isus. 

Aşa că pică bine o mică poveste despre una sau chiar mai multe întâmplări cu femei astroloage – pentru că în povestirea despre Isus existau trei astrologi – şi acestea i-au putut spune cu exactitate că el s-a născut pe 6 aprilie 1909 la ora 5 dimineaţa. Şi evident, configuraţia astrologică era exact identică ca şi cea în care s-a născut Isus.

„Acest mag mi-a zis: „Niciodată nu vei avea succes în răsărit.” A zis: „Tu eşti născut sub un semn.” Şi a zis: „Acel semn, acea constelaţie, când ei au traversat, pe acolo, în ziua naşterii tale, ele au înclinat spre vest. Şi tu trebuie să mergi în vest.” (Este acesta semnul sfârşitului, domnilor?)

Astrograma din 6 Aprilie 1909. Nimic deosebit în ea dpdv. astrologic.

O astrogramă mai specială din 2 martie anul -4 (o posibilă zi de naştere a lui Isus?)

Nu doar că stelele, pe care din păcate nu mai ştie să le numească, ar fi stat exact în aceeaşi poziţie, dar ce-ar fi dacă Însuşi Domnul s-ar fi născut în aceeaşi zi cu "Profetul Său"?

„Acum istoricii spun că „Totul mărturiseşte că Isus s-a născut în luna Aprilie, când totul vine la viaţă.” (Cartea Epocilor, Epoca Pergam)

Acum să vedem, care „istorici” au spus asta, şi în ce zi din Aprilie s-a născut Isus?

http://www.deseretnews.com/article/700094707/What-was-the-real-date-of-Jesus-birth.html?pg=all

„Încă din secolul XX mulţi mormoni credeau că ştiu data exactă a primului Crăciun. Bătrânul James E. Talmage, un apostol al „Bisericii lui Isus Hristos a Sfintilor din zilele din urmă” a publicat în anul 1915 o carte intitulată „Isus Christosul”, în care a scris: „Noi credem că Isus Hristos s-a născut în Betleemul Iudeii la 6 aprilie, anul 1 BC.”

Bătrânul Talmage nu întâmplător face referire la această dată. El a luat-o din capitolul 20 din „Doctrină şi legăminte” – o colecţie de revelaţii aduse în cea mai mare parte de profetul fondator al Mormonilor, Joseph Smith Jr. De la această carte încoace, mormonii – de la liderii bisericii până la copii – au acceptat data de 6 aprilie ca fiind data reală a naşterii lui Isus. Dar nu fiecare membru al Bisericii Mormone a fost de acord cu interpretarea bătrânului Talmage.”

Nu doar mormonii cred acest lucru, am auzit această dată vehiculată şi în diverse societăţi „secrete” despre care însă nu vreau să scriu acum.

Iată aşadar, cum „revelaţiile” profetului Mormon Joseph Smith publicate în 1915 au devenit revelaţiile profetului William Branham şi cum această zi de 6 aprilie i-a devenit utilă pentru a-şi crea propriul cult al "persoanei cu trimitere divină", la fel ca mulţi alţii înaintea sa. 

Dacă am vrea să îi spunem "Happy Birthday Brother Billy" în ce zi ar trebui să o spunem? Nimeni nu știe cu adevărat. La fel ca alte chestii din mesaj stau încă multe lucruri în întunerec și confuzie.

Dar, totuși, iată că am reușit, cu ajutorul Domnului, să scoatem la lumină multe lucruri care nu ne-au fost spuse niciodată, și pe care dacă le știam înainte, probabil 99 % dintre noi nu am mai fi urmat mesajul lui Branham niciodată. 

Am fi luat aminte poate la ce e bun, dar nu am fi urmat si stat zeci de ani în secta aceasta, care a devenit o închisoare a minții și a sufletului oamenilor prețioși și scumpi.

Urmează câteva articole speciale luna aceasta. Stați aproape. 

Dumnezeu să vă binecuvânteze din belșug pe fiecare, este rugăciunea mea. 

Abel.

Ruinarea slujbei lui Branham

Oamenii care urmeaza mesajul ar face orice, numai sa nu raspunda la intrebarile care arata ca de fapt tot ce ei urmeaza si cred este o facatura. Nu asa e si Opris Nelu din Bucuresti, veteranul singuratic al mesajului. 

El iti spune totul. Tot ce crede. Cu el pot discuta orice, nu sare si nu ataca. In schimb are idei care sperie pe unii chiar de la mesaj.

Poate veti spune ca Opris este gresit. Da asa este, dar daca compari ce spune el cu mesajul, luand rand dupa rand, citat dupa citat, el este in armonie cu ce a spus Branham despre sine, mai ales in ultimii doi ani inainte sa moara.

Cand am intrebat pe Opris care este revelatia, el a spus, si bine a spus dupa mesaj, nu dupa Biblie, ca revelatia adevarata este ca Branham este manifestarea lui Dumnezeu in acest timp.

Este adevarat deci ca Branham s-a autoproclamat Dumnezeu in trup? Conform cu mesajul orei, da, este adevarat. 

Sa fie si acesta motivul ca Dumnezeu a permis moartea lui naprasnica? Sa fie ratacire? Sa fie schizofrenie? Halucina?

Sa fi avansat nevrotismul lui, afectiunile sale psihice atat de mult incat iata ca nu numai ca Branham se blestema dar se si autoproclama "Dumnezeu in trup din nou in aceste ultimele zile".

In predica "Sarpele Ranit" din 1961, Branham spune ca a primit telefoane din toata America despre grupul de membrii de la "Tabernacolul Branham", care se botezau in Numele lui William Branham, deoarece ei credeau ca acesta este Numele cel Nou promis de Domnul in Apocalipsa. Invatatura "Cristos Branham este Domnul", deja avea o oarecare vechime, dar se pare ca cuiva ii placea si nu a interzis-o deocamdata. 

Pentru ei era clar ca Dumnezeu in trup in acest timp este Domnul Branham, nu domnul Branham ci Domnul Branham Cristos. (vedeti unde a dus invatatura falsa ca fiecare generatie trebuie sa aiba un ales special?)

Abia dupa reclamatiile primite din SUA, Branham realizeaza cat de grava e situatia si blocheaza doctrina asta, declarand in public ca oricine spune asa ceva despre el, este posedat de un spirit anticrist si este o inselatorie.  

El spune chiar si un zelos si galagios "ASA VORBESTE DOMNUL".

Tot atunci el povesteste despre un vis, in care vede acel sarpe, care reprezinta idolatria din biserica lui "Tabernacolul Branham", dar in loc sa il omoare pe sarpe, il raneste, iar cand e intrebat de ce nu l-a ucis nu raspunde nimic concret. Sarpele ranit ii scapa si fuge. Branham nu face nimic in acest sens. Il lasa sa plece.

Branham, in prima instanta foloseste termeni duri impotriva celor care il idolatrizeaza si le spune ca acest spirit ii va ruina slujba si o "va arunca la canal" si mai spune ca daca el ar crede asa ceva atunci si el ar fi anticrist. 

Branham cere insistent ca ei sa se opreasca din inselatorie. El spune "Nu imi ruinati slujba, va rog. Eu sunt fiul lui Ella si Charles Branham nu sunt Mantuitorul. Sunt fratele vostru salvat prin har, nu sunt Dumnezeu. "

Adunarea e tacuta. Foarte tacuta. De obicei sala se umplea de "Amin" si "Aleluia." De data asta nu. 

Probabil erau confuzi de faptul ca Branham nega acum ce de fapt le spunea toata ziua. El folosea deseori propozitii precum: "Dumnezeu este pe scena din nou in piele umana trebuie sa credeti asta", sau "Dumnezeu s-a manifestat in aceste zile din nou si cine nu crede nici daca ar fi fost in timpul lui Isus nu ar fi crezut" (ce manipulare ieftina) sau ca "daca Isus ar trai azi ar arata ca mine" zicea Branham, si multe multe altele de acest gen. 

Nu insist, dar am o nelamurire. 

De ce cineva care a oprit comunitatile de la acest spirit anticrist de idolatrie, ar incepe sa predice cu putere si entuziasm multe mesaje care din nou ar putea trezi in ei aceeasi ispita de a crede ca Branham este Domnul Isus in aceasta generatie si de a-i indeparta de la Evanghelie?

Branham predica dupa acest episod, dupa 1961 si puteti sa ascultati sau sa cititi, multe sunt si in limba romana, titluri extrem de tentante: 

"Dezvaluirea lui Dumnezeu", - se refera din nou la el si slujba lui.
"Dumnezeu puternic aratat inaintea noastra", - la fel
"Unul mai mare decat Solomon este aici", - la fel
"Semnul lui Mesia - Manifestarea lui Dumnezeu" - la fel. 
Branham inalta darul de a discerne "tainele inimii" la rang de "Dumnezeu absolut." Oamenii aproape se inchina darului sau care se manifesta de multe ori fara greseala. Sau cel putin asa parea in public.

Si la fel in toate seriile predicate de el cu Avraam vedem insistenta lui pe ideea ca "Elohim a venit in trup la Avraam" si ca el reprezinta pe Avraam, "Elohim venind astazi in el, in Branham" ideile acelea le stiti. 

Aproape peste tot din 1962-63 incoace observam apetitul urias a lui Branham de a combina toate elementele si ingredientele necesare si insistenta lui pe ideile care "dovedesc" ca el este de fapt "Cristosul orei", "Dumnezeu din nou pe scena", "Cuvantul acestul ceas", etc. 

Orice predica Branham, numai la el si la darul lui se refera, presand ca oamenii sa il creada ca este mesagerul, folosind exemple cu tablouri din Biblie si din slujba lui Isus. Isi idolatriza chemarea si darul lui in fata oamenilor? Este posibil. 

Pana si titlurile predicilor incepeau sa se refere numai la el insusi si numai la mesajul lui. 

"Mesagerul timpului de sfarsit"
"Recunoaste-ti ziua si mesajul ei"
"Un tip ciudat" si multe altele asemanatoare.

Mandria, egocentrismul si nevoia disperata de a fi crezut si le face cunoscute prin titlurile acestea. 

Practic, se pare ca singurul scop in cuvintele lui Branham a devenit ca noi sa credem ca el este cineva. Ilie, inger, Dumnezeu in trup, etc. Scazuse intensitatea predicarii evangheliei pana la minim crescand insa presiunea pe "slujba si chemarea lui".

Insista, preseaza, tipa, urla si ameninta pe cei care si-ar permite o indoiala. Acestia ar fi ca Eva cu sarpele, inselati. Ba predica si ACUZATIA, unde isi face mult rau propriei sale slujbe.

Se poate observa in stilul lui de a predica, tendinta promovarii de sine excesiva. De ce majoritatea predicilor sale sunt atat de asemanatoare? Cu Noe, cu Moise, cu X si Y iar apoi urmeaza el, Branham. 

Ideea in sine, aplicata atat de ingust ne-a sucit mintile dar nu puteam spune nimic impotriva deoarece parea atat de "biblic". Cine credea pe Moise si l-a urmat a fost salvat cine nu, nu. Asa ne-a pacalit Branham.

Branham insista ca "Noe a avut un mesaj si cei alesi l-au crezut. Moise a avut un mesaj si cei alesi au crezut....astazi este la fel."

Sau mai zice: "Cine era Moise? era numit Dumnezeu deoarece el avea Cuvantul el chiar era Cuvantul orei sale. Moise era cristos, unsul acelei zile... Daniel era cristosul timpului sau, Isus era Cristosul in zilele lui, Pavel era cristosul in epoca lui si ASTAZI EL ESTE ACELASI, DEOARECE CUVANTUL NU SE SCHIMBA." 

Adica, mai clar: "Eu, Branham sunt cristosul de astazi." 

El se predica pe sine, injectand minciuna, folosindu-se de tablouri biblice frumoase dar total neaplicabile la Branham si la realitatea secolului 20. 

Branham a interpretat in mod fals scripturile in favoarea sa.

Ma intreb ceva de bun simt. 
Nu este extrem de ispititor ca sa incepi din nou sa predici subiecte atat de sensibile unei comunitati crestine de care stii bine ca se lupta foarte greu cu acel duh anticrist de inselatorie si idolatrie?

Ca sa folosesc metafora, nu ar fi tentant pentru fosti alcoolici sa le tii o intalnire a "Alcolicilor Anonimi" care se lupta din greu cu ispita betiei, intr-un bar plin de alcool?

Sau nu ar fi extrem de greu sa tii intalniri cu frati care au avut probleme, ispite, caderi in pacat sexual si droguri, in cluburi de stripteuze unde se si trage pe nas?

Prin comparatie, cam asta a facut Branham celor din Tabernacol. 

De ce ai predica ceva ca fiind "foarte special", iar acest lucru "special" il numeai anticrist si inselaciune cu doar doi-trei ani in urma? Si mai mult, spuneai oamenilor sa nu mai creada asa ceva, deoarece este absolut fals.

Deci, Branham le-a spus adevarul ca el nu este Mesia, dar doi ani mai tarziu incepe sa predice cu insistenta mesaje care insinueaza sau spun pe fata ca el este inger, Ilie, singurul mesager si mai mult decat atat: "Dumnezeu in carne umana din nou in aceasta epoca." Stia cat rau poate face? Stia, ca doar el a spus ca asta ii va ruina intreaga slujba.

De ce creste aceasta miscare care sustine asa ceva? Poate pentru ca avand acces liber la toate predicile lui Branham au inteles clar "adevaratul mesaj." Ca Branham este Isus al acestor zile.

Cand lui Branham i s-ar fi spus in Pecetea a 7-a, sa nu mai spuna nimic despre Numele cel Nou conectat cu Piatra alba si Cele 7 tunete, i s-a spus (dupa afirmatiile lui Branham ma refer) ca sa puna "STOP" adica sa nu continue cu acea taina, deoarece daca ar spune-o "s-ar face paguba in Mireasa".

Asadar, cele 7 tunete au descoperit piatra alba din Piramida si acolo este ascuns Numele cel nou al lui Isus pentru timpul sfarsitului: Branham. 

Poza de pe www.seekyethetruth.com
"Dar Ilie din acest timp este Isus Cristos"

Si Mireasa va primi prin descoperire asta si apoi vor primi credinta de rapire, care se afla in taina celor 7 tunete, cum tot s-a spus.

Tind sa cred ca asta era de spus atunci, dar Branham s-a oprit, nu ca la oprit Domnul cu acel STOP. 

Asta este de fapt "mesajul tainic al celor 7 tunete"? 

In India, Africa, SUA si alte parti toti care urmeaza ideea asta din mesaj, se roaga in numele lui Branham, ii canta lui, il slaveste pe el ca fiind Domnul.

Branham stia ca inca nu lucrase destul la "pregatirea" audientei ca el e cristosul? S-ar fi produs paguba deoarece oamenii s-ar fi poticnit? Poate. 

Desi din anul 1961 il promoveaza pe ultimul mesager, profet, ca fiind Ilie restauratorul, referindu-se la sine, predica acest lucru doar in Tabernacol pana in 1963. In public o spune prima data in randul de rugaciune, intr-o adunare in New York, aratand, despre sine, ca el este profetul Ilie din Maleahi 4:5. (El zice: "Crezi tu ca sunt profetul din Ilie din Maleahi 4?" schimband acum traditionala intrebare: "crezi ca sunt profetul lui Dumnezeu?")

Deocamdata a continuat sa se promoveze ca fiind ingerul si Ilie din Maleahi 4:5. 
Apoi a inceput incet si ca e Elohim, si ca e Fiul Omului, ba ca e Moise, ba ca e Elisei, ba ca e Pavel...mereu ii placea sa se identifice perfect cu vedetele Bibliei iar pe alti crestini, cum am mai spus deja, care nu ii impartaseau toate ideile, sa ii identifice cu cei rai din Biblie. De boala asta "cronica" si infecta sufera cam 99% din cei care urmeaza mesajul lui Branham.

Apoi totusi o spune, pe fata, cei drept mai tarziu un pic, tot in noiembrie 1965 ca si blestemele acelea din articolul precedent. Branham zice: "Dar Ilie din acest timp este Isus Cristos. Nu un om. Ci Dumnezeu." (Inspaimantator sa spuna cineva asta, nu e asa?) 

Acest lucru grav l-a spus inainte sa moara cu o luna, cum am mai zis, cam in timpul cand se si jura si blestema in fata oamenilor si isi invoca moartea daca minte despre peceti, nor si ingeri. 

In plus, chiar si numele ales al adunarii sale "Tabernacolul Branham" inseamna ca Branham era "tabernacolul" lui Dumnezeu in aceasta epoca. Se leaga. Se leaga intreaga eroare, intreaga inselaciune.

Pentru mine candva aceste lucruri ma motivau, ma zguduiau, acum insa le vad falsitatea si vad ca ele anuleaza inchinarea la adevaratul Mantuitor, Domnul Isus Cristos si a devenit evident ca Branham vroia sa ii ia locul. 

O facea in mod involuntar si inconstient? Asta nu stiu. Si ce nu sunt sigur nu pot spune. Dar ce stiu e ca a reusit sa insele pe multi. Ei nu mai iau aproape nimic din Biblie daca acel lucru Branham il spune diferit. Ei cred nu ce spune Biblia ci ce spune Branham. Iata ca i-a tinut inselatoria. 

E un inlocuitor al lui Isus si mesajul lui un inlocuitor al Bibliei in cele mai multe cazuri iar oamenii il urmeaza ca orbii. Multi ne jignesc si nu ne inteleg, deoarece am ales sa respingem ce spune Branham pentru a crede ce spune Biblia la subiectul respectiv.

Apoi, in ultima sa predica din decembrie 1965, "Impartasire", Branham spune ceva total in opozitie cu prima afirmatie. 

El zice ca priveste spre cer si realizeaza "ca el de fapt nu e fiul lui Ella si Charles Branham"....in cateva zile de la aceste afirmatii, moare in chinuri. 

Sa fie o legatura intre toate aceste lucruri atat de clar spuse de Branham si moartea lui si blestemele lui? 

Sa fie mandria si ratacirea lui motivul ca si-a ruinat slujba si a atras milioane in eroare?

Branham a anuntat ca a vrut sa predice inainte sa moara mesajul "Urma sarpelui pe stanca". Despre asta ar fi fost vorba in ce isi propuse sa predice de revelion? Nu stim. 

Ar fi vrut sa demaste totul si el sa se pocaiasca de toata minciuna si idolatria? A fost deja prea tarziu si Dumnezeu pecetluise soarta lui? Nu stim.

A pus diavolul capcana in viata lui Branham ca el sa nu mai ajunga sa predice si sa se pocaiasca de eroare, de minciuna, ucigandu-l in accident? Blestemele autoproclamate de el asupra lui insusi nu mai puteau fi anulate? Intrase in zona fara intoarcere a propriei judecati? Probabil.

Sau a vrut prin mesajul sau sa faca si mai mult rau altora, acuzand si insultand pe altii, si desigur aparandu-se, ca de obicei, pe sine. Nu stim.

Ce este foarte posibil, este ca, metaforic spus, acel sarpe ranit s-a vindecat si a revenit la Tabernacolul Branham, inselandu-i pe toti si infaptuind ceea ce Branham anticipase cand a spus in urma cu trei ani: "Aceasta imi va ruina intreaga slujba. Definitiv."

P.S. - Abel din Germania a scris despre idolatria din branhamism: http://mesajul.blogspot.ro/2014/07/lepadarea-de-credinta-1.html

Blestemul lui Branham

Am citit cum Branham si-a auto-blestemat viata, punandu-L, provocand pe Dumnezeu sa-l ucida daca ceea ce el spune nu este adevarat. E socant sa citesti asa ceva nu?

Pe langa acest procedeu total in afara Bibliei -sa te juri pe tine insuti- sa te blestemi- este foarte nespirituala atitudinea asta in sine. Ne arata ca oarecum audienta nu il credea, se indoia de ce spune, si atunci el ca sa-i convinga, a inceput sa SE BLESTEME PE SINE.

Sau, poate el credea ca ei nu il cred. Asta era propria lui indoiala proiectata asupra audientei care se intoarce precum bumerangul...sunt multe posibilitati.

Dar orice ar fi sa incepi sa te blestemi pe viata ta doar pentru ca cineva sa te creada? De ce ai face asa ceva? Sa zici ca "Dumnezeu sa ma omoare aici daca nu spun adevarul"? 

Cei cu chestiile astea urate si "blestemate" la un predicator care trebuie sa predice Evanghelia? Aceasta atitudine este a unui om complet disperat si in nevoie extrema de a fi crezut. 

E deviat total, deoarece se situeaza exact la polul opus fata de un om care stie ca ceea ce spune este adevarat. 

Omul care spune adevarul este relaxat si calm, sigur pe sine, si nu are nevoie sa insiste mult sau tipe si sa se blesteme, sa se jure, pentru a fi crezut. 

Dragi cititori, adevarul il face puternic si pasnic pe un om, nu il destabilizeaza emotional si psihic. Adevarul aduce si daruieste pace in suflet. Pace in minte. Adevarul aduce bunatate si frumusete sufletului nostru. 

In schimb, minciuna si ura destabilizeaza sufletul fiintei umane si aduce stres si neliniste si nesiguranta, teama, frica.

Si de data asta vedem ca este total nespiritual si nebiblic ce face Branham. Ma duce cu gandul la ceva chestii legate de ocultism. 

Niciodata nu mi-a placut sa aud de asa ceva. Vedeti cum ne-au scapat aceste lucruri din mesaj cand citeam? Poate le vedeam, dar nu vroiam sa le vedem ca fiind gresite deoarece "era imposibil ca Branham sa fie gresit." 

Nici nu aveam curajul sa ne gandim ca ar putea fi gresit. Si asta era o forma urata prin care eram manipulati. Nici un crestin nu trebuie sa fie fricos si manipulat.

Observati si voi diferenta dintre Branham al anilor 50 cand se ruga pentru bolnavi si le slujea si acest Branham agitat, nervos, plin de sine si care pretinde sa fie crezut obligatoriu? 

Dragii mei, un lider adevarat nu trebuie sa isi faca griji daca e crezut sau nu. 

Un lider trebuie sa isi faca griji daca ceea ce el spune este adevarul, nicidecum sa isi faca griji daca e crezut sau nu.

Sa iti doresti si sa fi concentrat pe a spune adevarul, este unul din semnele de maturitate si sanatate spirituala, mentala si intelectuala. 

Sa iti doresti sa ai intotdeauna dreptate, sa fii mereu crezut, indiferent daca este totul exact asa sau nu, este un semn de slabiciune, de imaturitate si de infantilism. 

Am mai spus-o. Nevoia exagerata de a fi mereu crezut, tradeaza nevoia ascunsa, si uneori bolnava, de a controla pe altii. 

Eu inteleg ca misiunea oricarui lider, mai ales religios, nu este de fapt doar sa tot vorbeasca, sa tot explice, ci sa slujeasca si sa mearga mai departe. Sa slujeasca, nu sa impuna ideile si fanteziile cuiva. Sa daruiasca ceva din ce a pus Dumnezeu in el, nu sa ceara ascultare oarba, nu sa indoctrineze oamenii. Sa aduca crestere adunarii si sa dea eliberare oamenilor, nu sa-i lege de el si de "faimoasa lui slujba mondiala" sau locala.

Un lider corect conduce oamenii inspre a-i ajuta ca ei sa creasca, sa isi implineasca visurile, nazuintele, sperantele. 

Un manipulator vrea sa i se satisfaca propriul ego printr-o ascultare "oarba" de ideile, interpretarile sau explicatiile lui despre credinta, viata, societate, etc. Acesta nu accepta nici in ruptul capului ca o moneda are doua fete si ca e posibil ca o parte din ideile lui sa fie gresite. Primul pas inspre o dictatura este deja evidenta cand cineva procedeaza in acest mod.

Iata ca unele lucruri pe care ne-a invatat inainte Branham ca sunt false, el incepe sa le practice ca fiind ceva normal.

De necrezut: A inceput sa ceara public, sa invoce autoritatea si judecata lui Dumnezeu sa il omoare, daca ceea ce spune -despre peceti - nor - ingeri - nu este adevarat. Nu i s-a adeverit nici pecetile, nici norul, nici ingeri. Grav lucru.

Hopaaa! Stai asa. 

Deci evenimentul de baza al mesajului, esenta tuturor revelatiilor, nu prea e crezuta de audienta si Branham "se jura" ca a fost adevarat, iar daca nu a fost asa cum spune, el cere moartea lui ca pedeapsa. Woai mama, ce impresionant!

Cum un pastor, predicator al Evangheliei si profet -asa zis profetul Ilie- sa faca asa ceva? De ce ar face-o?

Ca om, orice slujitor poate gresi mai mult sau mai putin, cu voia, fara voia, sau poate cadea temporar intr-un pacat, o gresala, dar cum sa ajungi, domnule, sa te blestemi pentru a fi crezut de audienta? 

Mi se pare ca este un act de o totala disperare de a fi crezut. Este o imensa prostie si lipsa de maturitate din partea lui Branham. 

Acest act disperat tradeaza faptul ca nimic nu mai era in ordine in gandirea lui.

E trist, nu ma bucur de moartea unui om, sa nu ne bucuram niciodata de suferinta sau necazul cuiva fratilor, dar e extraordinar de ciudat cum el ajunge sa moara ca "blestemat" dupa ce isi proclama si isi cere singur moartea pe fondul dovedirii spuselor sale despre nor, ingeri si peceti. 

Inseamna ca a mintit. Inseamna ca intr-adevar a deviat si a devenit eretic si de aceea prietenii l-au parasit dupa multe incercari de a-l ajuta sa revina la Biblie.

Povestile lui Branham nu sunt tocmai atat de adevarate pe cat parea sa fie adevarate. Branham insasi ne spune asta prin blestemele lui autoproclamate peste el insusi.

Oricum, din 1964 circulau in SUA inca doua profetii adresate lui Branham, una chiar de catre buna lui prietena, Anna Schrader, prorocita recunoscuta in SUA pentru claritatea darului sau profetic si plina de Duhul Sfant, dupa spusele lui Branham. 

Profetiile acestea spuneau ca daca Branham nu se pocaieste de eroare, va muri pana la finalul anului 1965. De Craciunul anului 1965 Branham este declarat mort.

In spital in timp ce Branham suferea, Billy Paul, fiul sau, refuza sa-i dea sange tatalui sau.

De ce oare? Mereu m-am intrebat de ce. Poate stia ca e inselator? Poate stia ca totul a fost o farsa, mai ales in ultimii ani? Nu stim inca. Dar vom afla.

E INTERESANT FAPTUL CA BRANHAM DE TREI ORI IN DOUA BROSURI IN NOIEMBRIE 1965 ISI CERE MOARTEA. 

BRANHAM ISI CERE PUBLIC PEDEAPSA DIN PARTEA LUI DUMNEZEU "CA DACA MINTE DESPRE NOR, INGERI SI PECETI, DUMNEZEU SA IL OMOARE" 

IN MAI PUTIN DE O LUNA BRANHAM MOARE IN CHINURI! SOCANT!

Presa relateaza despre accidentul teribil

Accidentul lui Branham la mai putin de o 
luna de cand s-a "blestemat" singur.

"And the Seven Seals of God, when It was opened there on the mountain, God will let me die right now at this pulpit if That ain't the Truth. And I foretold you, a year and six months before it happened, what He told me, "Go to Arizona," and what would happen out there in the desert. And there's men setting right here, tonight, was standing right there and present when the seven Angels come down. And even mag-... The magazine, Life magazine, packed the article of It. It's right there in the observatory, everything. Now they don't even know what It's all about."

"Excuse the expression; but that day, setting there in that woods (and God's my judge, and I could fall dead on this pulpit), when that Scripture had stumped me all my life... setting there that morning in the woods, and I was thinking on that, and that Voice spoke to me, He said, "That Scripture is like all Scriptures, It's true."

"Why? That is Truth! God has the authority to kill me, before these people across the nation. Many of you here and in Jeffersonville, I can hear the tabernacle ring out now, "Amen!" because they're setting right there listening at it. See, because it's the Truth! What is it? It's when the God, by His sovereign grace; it happens! Outside of that, it won't happen."

(THE.INVISIBLE.UNION.OF.THE.BRIDE.OF.CHRIST_ SHP. LA 65-1125 si I.HAVE.HEARD.BUT.NOW.I.SEE SHREVEPORT. LA 65-1127E)

(Sunt si in limba romana brosurile acestea)

Sa fie o marturie din partea lui Dumnezeu care ne arata ca intr-adevar Branham a mintit? Posibil. Foarte posibil.

Dumnezeu NE ARATA CA CEEA CE NOI DOAR AM INCEPUT SA DESCIFRAM EL CONFIRMA SI IN BLESTEMUL LUI BRANHAM? E posibil si asta.

Desigur ca nu a murit in amvon cum a cerut, probabil Dumnezeu a vrut sa aleaga singur locatia.

Iata ca toate "confirmarile" profetului, de care noi ne-am bucurat atatia ani in mod naiv si copilaresc, erau de fapt zero, si in realitate exista auto-blesteme si profetii de avertizare peste Branham care s-au si implinit cu moartea lui. 

Noua ni s-a creat impresia unei slujbe inegalabile dar nu a fost asa in realitate. 

In predica "Unsii din timpul sfarsitului" tot din 1965, Branham ii face praf pe toti evanghelistii cu daruri de vindecare si discernamant, numindu-i imitatori falsi, unsi falsi, chiar si pe oameni pe care inainte ii respecta, Oral Roberts, etc. (daca puteti sa intelegeti in engleza ar fi bine sa ascultati sa vedeti cat tipa si urla si condamna pe toti fara motiv, doar pentru ca ei nu au acceptat anumite idei ale lui.)

Ii face acum cu oua si otet, numindu-i falsi doar pentru ca acestia nu l-au urmat cu tot "mesajul" lui, desi acestia il respectau pe Branham pentru slujba lui de vindecare si colaborasera in multe ocazii. Ei nu il urmau deoarece stiau ca plagiase. Multi erau teologi educati cunosteau istoria, cunoasteau istoria doctrinelor prezentate de Branham ca "revelatii". Ei stiau ca nu a adus nici o noutate. Ei stiau ca Branham s-a ratacit. Il compatimeau.

In aceeasi predica "Unsii din timpul sfarsitului", Branham continua sa samene discordie vorbind despre Hanania profetul fals din cartea Ieremia, ca si cum ceilalti evanghelisti sunt cei falsi, iar el, Branham, e cel adevarat, reprezentandu-l pe profetul Ieremia. 

Stim ca ii placea la nebunie sa se compare cu toate personajele pozitive din Biblie -pana si cu Isus- si ii placea tare mult ca pe cei ce ii vedea ca fiind dusmanii lui, sa ii compare cu personajele negative ale Bibliei. Ce rautate din partea lui.  

Vedeti de unde liderii de la mesaj se inspira? Din acest model toxic de a jigni si eticheta in mod negativ pe cineva care nu e de acord cu ei. E inuman asta. 

Observati mentalitatea branhamista inferioara si de o prostie fara margini, care si otraveste suflete minunate si pretioase. 

De ce ei ataca, acuza si mint si jignesc pe altii cu atata usurinta? Fara judecata dreapta, fara martori, fara mila, fara dreptate, fara sansa celui acuzat de a se apara, si multe altele.

Branham i-a invatat sa faca asta, in mod involuntar. Nu cred ca Branham a vrut asta intentionat, totusi, a fost un predicator, dar din pacate chiar si neintentionat, Branham a deschis robinetul lucrurilor falsificate, extrem de toxice si negative care afecteaza in mod negativ, in prezent fiecare lider si fiecare adunare de la mesaj din toata lumea. 

Le-a stimulat si hranit ego-ul, natura aia salbatica de "capra" care urla si striga, corupta, acuzativa, toxica, cu o gandire subiectiva.

Cand noi ziceam "AMIN" la tot felul de prostii si aberatii, din mesaj, acele seminte de discordie de la Branham se plantau in sufletele noastre.

Cei ce urmeaza mesajul stiu si acum ca au ceva ce nu e tocmai in regula, dar ei nu stiu inca ce e. Le spun eu ce e. 

E mandrie multa si e otrava rautatii ascunse in spatele unui asa zis mesaj al orei, dovedit ca fiind plin de falsuri si plagiate. 

Cu aceasta gandire subiectiva extrema, Branham a hranit EGO-ul din oameni crescand multi oameni asemanatori cu el, nevrotici, duri, acuzatori, rautaciosi si lipsiti de spiritualitate.

Dar sa revenim la predica "Unsii din timpul sfarsitului". 

Aici Branham, cum am mai spus, ii compara pe toti evanghelistii cu daruri spirituale, cu profetul fals Hanania iar pe sine se compara cu profetul adevarat, Ieremia. 

Dar Dumnezeu face altceva. Ceva impotriva lui Branham. Ceva ce Branham nu se astepta.

In Biblie vedem ca lui Hanania, profetul fals, i se profeteste ca va muri in anul acela, iar apoi citim ca "Hanania a murit in anul acela." 

Apar cel putin 3 marturii extraordinare si in viata lui Branham in acest context.

Interesant mai este si ca cei considerati de Branham falsi, nu au murit, asa cum Branham daduse comparatiile in predica sa, ei reprezentand, in opinia lui Branham, pe Hanania cel fals si ar urma sa fie ucisi. 

Surprize dupa surprize: Oral Roberts nu a murit, Gordon Lindsay nu a murit, TL Osborn nu a murit, Derek Prince nu a murit, nici unul din ei nu a murit atunci, in schimb el, Branham, a murit, exact asa ca si profetul fals Hanania. 

Apoi, a doua marturie, tot asa cum Anna Schrader si Hagin au profetit, Branham a murit. A fost avertizat, dar cu incapatanarea lui proverbiala, bine cunoscuta, mai bine a murit, decat sa se corecteze.

(Cunoasteti si voi lideri si alti crestini din Romania care mai bine ar muri decat sa se corecteze? Eu cunosc multi. Ei par ca sunt posedati de ideologia si mentalitatea aceasta bolnava mostenita de la Branham.)

Si a treia marturie, foarte puternica, s-a intamplat chiar asa cum el insusi s-a jurat si s-a blestemat ca sa fie ucis daca minte cu privire la experientele si revelatiile sale legate de Peceti, Nor, Ingeri. 

Singur condamnandu-se astfel, la pedeapsa capitala. 

"Dumnezeu are autoritatea sa ma ucida inaintea acestor oameni de-a lungul tarii" zice Branham cu o falsa siguranta si falsa autoritate.

In mai putin de o luna de la aceasta afirmatie, in decembrie 1965, s-a implinit exact asa cum Branham a spus aici. Dumnezeu "l-a ucis."

Toata America penticostala a fost socata auzind de moartea "profetului" Branham. Multi dintre ei il iubeau chiar daca el ii critica si acuza.

Branham statea acum ucis, dupa groaznicul accident, inaintea intregii tari, exact cum el spusese sa ajunga, daca minte.

Din pacate, cu tristete constat ca Branham intr-adevar a devenit victima propriei sale gandiri ratacite. Victima propriilor sale judecati si autocondamnari. 

Prin faptul ca a judecat si acuzat mereu pe altii pentru ca aveau anumite idei diferite de ale sale, de fapt, s-a judecat pe sine.

Nu l-a condamnat si nu l-a acuzat nimeni. S-a condamnat singur la moarte. A devenit victima propriilor sale cuvinte negative si osanditoare. 

Victima propriilor sale stari de nevrotism, gandiri si vorbiri acuzative. 

I s-a intamplat exact lui ce a predicat fara mila impotriva altora, cu numai doua-trei luni in urma, in mesajul sau: "Dumnezeu avertizeaza apoi loveste". 

Si aici in clipul video, Branham a "blestemat" o femeie fara sa ii de-a sansa sa se pocaiasca, sa discute cu ea si el crede ca ea a murit intr-un accident, tocmai pentru ca el a "poruncit asta" dar un pic mai tarziu si el ajunge sa moara la fel. Concluzia: Bine a zis Domnul "Nu judecati. Cu ce judecata judecati pe altii, si voi veti fi judecati de catre altii..."

Incredibil. Isi predica lui insusi dar nu se auzea. Era mult prea preocupat sa fie recunoscut ca mesagerul epocii, ca inger, ca Ilie restauratorul iar ideile lui sa fie acceptate ca fiind adevarul absolut.

Cuvintele Domnului, de care Branham si urmasii lui nu tin seama, sunt foarte potrivite aici: 

"Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12:37

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7, 1-2)

Gandirea subiectiva in branhamism

Toti suntem subiectivi in anumite situatii, conjucturi. 

Daca copilul vecinului face o boacana, iar noi nu ne intelegem bine cu familia lui, noi judecam imediat ca fiind un lucru extrem de rau si tindem sa il barfim, sa il etichetam si sa dramatizam chiar. Dar daca copilul nostru ar face un lucru de 100 de ori mai grav si urat atunci am tinde sa minimalizam si sa acordam multa ingaduinta si toleranta cazului nostru. 

Dintr-o data suntem mai "buni". Asta este esenta gandirii subiective. E putin ipocrita, e putin nedreapta.

Cand cineva a cazut in pacat facem mare tam-tam dar cand noi gresim, "vai ce buni si mult har are Domnul pentru noi", dar pentru altii nu. Asta e subiectivismul.

Nu este un lucru grav sa ai un procent mic de subiectivitate in gandire. Este natural, e ceva cu ce am crescut, am vazut si am mostenit de la bunici, parinti, educatori, liderii care ne-au influentat viata. Toti gresim si avem minusuri dar asta e altceva.

Diferenta este daca vedem acest lucru si daca stim unde si cand sa ne oprim. 

Scrieri despre gandirea subiectiva pot fi dezvoltate in mii de pagini, dar eu doresc sa limitez la cateva idei acest subiect.

Una din cele mai mari frustrari pe care le-am avut cand eram la mesaj, era cand vedeam aceasta gandire subiectiva, si care dusa la extrem si lasata libera, nastea alti copii, unii numiti rautate, altii ipocrizie si partinire dar mai ales nedreptate.

Gandirea subiectiva naste monstrii si o fatarnicie greu de egalat in lume, in societate, in randul paganilor celor mai rai cat dar si in randul asa numitilor "alesi, Mireasa" etc.

Dupa ce am studiat aceasta tipologie comportamentala si mi-am amintit istoria mea in mesajul orei, am realizat ca aceasta boala grava, acest "cancer" numit subiectivism extrem, domina 99,9 % mintile, inimile si sufletele urmasilor lui Branham.

Acest mod gresit de a percepe viata, credinta si relatiile cu societatea, cu oamenii, este fundalul, este baza si temelia la aproape toate lucrurile negative din viata si invataturile lui Branham si a urmasilor lui.

Cand am mers prima data la adunare la pastorul Mera Romulus din Cluj am vazut acest tip de gandire bolnav. 

Auzeam ore in sir despre unul Gyuri si altii. Saptamani, luni, ani de zile auzeam povesti, barfe, critici, judecati si condamnari la pierzare din gura acestui pastor extrem de subiectiv. 

Sufeream pe scaun auzind povestile lui zi de zi. Multi am suferit din cauza asta. Am fost deformati si mutilati sufleteste, ani si ani de zile. 

Apoi dupa ce am plecat de acolo ne-a vorbit pe noi ani si ani de zile. Apoi au urmat altii la rand. Apoi altii, si tot asa....ce trist. Nu?

Oricine nu era cu el, cine nu era de acord cu el si eventual pleca din adunarea domniei sale, era destinat unei condamnari la moarte si anihilare totala. 

In plus, toate numele personajelor negative ale Bibliei le erau aplicate acelor oameni care alegeau alt mod de viata si credinta. (ce fara suflet si subiectivi sunt branhamistii, nu?)

Dar cand am vazut acum si mai clar adevarata mentalitate a lui Branham, am realizat ca bietul Mera Romulus si adunarea sa, (precum si ceilalti care urmeaza mesajul) sunt victimele gandirii subiective, toxice si bolnave pe care Braham a avut-o si promovat-o in ultimii ani de viata in special. La inceput era mai smerit, sau asa parea, "profetul" Branham.

Aceasta gandire infecta naste o mentalitate atat de urata si distructiva incat creaza monstrii in creierele si sufletele unor oameni care erau candva frumosi si calzi in inima lor.

Apoi oriunde am mers in adunari de la mesaj, chiar si la straini, am vazut ca acest tip de gandire subiectiva domina vietile lor, intr-o mai mare sau mai mica masura. 

Acest subiectivism a golit inimi, a ruinat suflete, a distrus vieti, casnicii si fericirea multor familii si camine. Aceasta mentalitate creeaza inca multa limitare, emotie negativa si toxicitate in gandirea urmasilor lui Branham. Produce oameni limitati si ingusti in orice lucru.

Dar cel mai mult produce nedreptate in gandire si actiune.

Spre exemplu, daca cei care urmeaza mesajul, pot dovedi in Biblie ca botezul se facea in Numele Domnului Isus Cristos, ei subliniaza acest fapt si il dezbat si critica pe altii si acuza ca "ei nu cred Cuvantul" si ii "arunca" in iad, dar acum ca au vazut multi ca Maleahi 4,5 si alte scripturi nu sunt ceea ce Branham a spus, atunci ei tac. Nu se mai bat cu pumnul in piept. Se fac ca ploua. 

Ei nu mai folosesc aceeasi mentalitate si zel de a "dovedi adevarul" la fel ca in cazul cu botezul sau alt subiect. 

Motivul ca ei toti fac asta, este deoarece nu au fost invatati sa foloseasca gandirea obiectiva, clara, corecta, biblic spus NEPARTINITOARE.

Ei nici nu stiu ca exista asa ceva si ca au acces la ea si ca o pot folosi in mod liber si ca e voia lui Dumnezeu asta. 

La ei minciuna este adevarul. E foarte grav asta.

De aceea am si intrebat in multe ocazii daca este corect ca invataurile lui Branham despre profetii falsi (si e corect ce zice) se pot aplica si lui insusi?

In articolele linkurilor de mai jos am pus cateva intrebari de bun simt bazate pe mentalitatea lui Branham cand nu era foarte subiectiv. Totusi nu mi s-a raspuns biblic.

Trebuie sa cercetam si sa ne ferim de ceea ce este dovedit ca fals sau nu?

Aici am cerut fratilor sa verifice si sa raspunda in mob obiectiv dar ei au comentat emotional negativ plini de subiectivism.

Linkuri:

http://mesajul.blogspot.ro/2014/11/cercetati-branhamismul.html

http://mesajul.blogspot.ro/2014/12/descoperire-sau-plagiatura.html

http://mesajul.blogspot.ro/2014/12/fals-falsfals.html

http://mesajul.blogspot.ro/2014/01/25-de-intrebari-pentru-cei-ce-urmeaza.html

Sau pe siteul lui Adi: https://exmesajulorei.wordpress.com/2015/01/30/filoane-de-aur/

Nu trebuie mai degraba sa avem cu totii o gandire obiectiva pe care Biblia o numeste gandire nepartinitoare? Ba da. 

Noi trebuie sa adoptam acea gandire sanatoasa, duhovniceasca, ce nu tine partea unor lucruri neclare sau cuiva, intr-un mod nedrept doar pentru ca acela sau aceea este numita "mireasa" sau il cheama Branham sau Frank sau Papa de la Roma, etc. 

De aceea incepand din VT Domnul interzice categoric si ferm sa avem "doua feluri de greutati in traista". 

Adica, prin asta El ne cere clar sa nu avem doua tipuri de gandire care se contrazice in ea insasi, in judecata, ca sa fim nedrepti (subiectivi) cand judecam un om, o cauza, o invatatura, o situatie. 

Judecatorilor li se porunceste ferm sa "nu cautati la fata omului cand faceti vreo judecata" si mai este scris "Domnul nu se uita la fata omului". 

"Inaintea lui Dumnezeu
nu se are în vedere faţa omului" 
Ce frumoasa, curata si buna e 
gandirea si dreptatea lui Dumnezeu.

In Deuteronom spune: 

"Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate.”

BRANHAM ESTE MARE, IN OCHII VOSTRI, EU SUNT MIC - E OK. ACCEPT - DAR BIBLIA VA PORUNCESTE SA MA ASCULTATI SI PE MINE, CEL MIC SI NEINSEMNAT, CA SI CUM ATI ASCULTA PE BRANHAM, ADICA CU INTERES PENTRU DREPTATE SI ADEVAR, NEPARTINITORI. 

MAI ALES ATUNCI CAND VA CER O JUDECATA DREAPTA CU PRIVIRE LA INVATATURILE LUI BRANHAM SAU ALTCEVA.

NU AVETI DREPTUL SA CALCATI DREPTATEA DOMNULUI IN PICIOARELE DURE SI VIOLENTE ALE SUBIECTIVISMULUI DIN MINTEA SI EMOTIA VOASTRA NEGATIVA DOAR PENTRU CA EU SAU ALTII CARE VA PUN INTREBARI SUNTEM CONSIDERATI MICI. 

Voi, urmasii lui Branham sau Frank sau alti lideri, mereu uitati ca "Inaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului". 

Nu mai faceti asta. Incetati sa aparati si promovati subiectivismul toxic si minciuna numita Mesajul orei. 

Restartati-va sistemul si reinstalati softul Evangheliei simple a Cuvantului lui Dumnezeu si totul se va schimba cum nici nu visati ca se poate schimba.

Mai fratilor dragi, pana si democratia a preluat acest concept biblic si spune ca "legea este oarba" in sensul ca ea nu stie pe cine judeca, ci CEEA CE JUDECA CONTEAZA SI STABILESTE VERDICTUL. 

Pana si sistemul statului pe care il criticati si urati, a adoptat mult mai mult si a luat mult mai in serios aceste lucruri sfinte din Cuvant, decat voi. Voi habar nu aveti de aceste lucruri pe care la gasim pe aproape toate paginile Bibliei.

Uneori stau si ma intreb cine e de fapt credincios cu adevarat? Noi la mesaj mereu am judecat si criticat pe altii deoarece priveam la fata lor, la hainele lor, la biserica din care fac sau nu parte. Am gresit cu totii. Sa ne pocaim urgent.

"Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Toţi ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi ceice au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege.............Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor." Romani 2:11-16

Vedeti? Aici nu e vorba de a fi la mesajul lui Branham sau a fi catolic sau baptist. Nu se are in vedere fata omului! Este vorba de a trai dupa Evanghelie prin alegere personala de iubire pentru Domnul si nu dupa gandirea subiectiva, selectiva nedreapta, diabolica.

Ei nu uita si nu iarta niciodata pe cineva care le-a gresit putin, deoarece acel om nu mai este cu ei, in schimb iarta pe altul ba il pune si in amvon desi a facut multe rele si distrugeri, incomparabil mai mari decat primul. De ce? Deoarece acela este cu ei, si prin asta el are un statut de "privilegiat". 

Dar dreptatea in gandire unde e? Dar in actiune? 

Dragi frati, eu vad clar ca voi ati uitat ca Legea Cuvantului Sau nu poate fi desfiintata nici de 1 miliard de ingeri si profeti.

Cand e vorba de ceva sau cineva din apropierea lor sau din mesaj
ei nu mai vad la fel de drept lucrurile ca atunci 
cand ei dovedesc despre altceva altora. 
Ei se fac ca nu aud, nu vad si nu vorbesc.

Datorita acestei gandirii bolnave, ei aplica unor crestini, lideri, idei sau alti oameni tot felul de etichete negative si ii judeca si ii condamna pentru niste chestii minore deseori, unele chiar penibile, dar cand e vorba de a discuta despre imensa inselatorie din mesaj si invataturile false parca fara sfarsit a lui Branham, atunci ei tac. Ei nu mai aud, nu mai vad si nu mai vorbesc.

Care este substratul ascuns si psihologic al acestei atitudini a lor? 

Este gandirea partinitoare, subiectiva. Gandirea partinitoare aplicata gresit atat oamenilor cat si situatiilor este cancerul spiritual care distruge branhamismul dinauntrul lui.

Mesajul este construit doar pe gandirea subiectiva -toxica- a lui Branham. Apoi a devenit confuza si haotica si toxica si lui insusi in primul rand si-a facut rau si intunerecul mintii sale s-a declansat. 

Acest tip de gandire a inselat poporul german si au devenit criminali in masa, nu doar ucigand milioane de evrei, ci a declansat razboi mondial. De ce? Deoarece prin gandirea subiectiva Hitler a convins poporul ca ei sunt rasa suprema, aleasa si ceilalti ori se supun ori altii vor fi ucisi oricum. 

Gandirea bolnava este bolnava, si se intinde in vietile dictatorilor mari sau mici, atat cat contextul politic, social si militar le permite. Aliatii, cu o gandire obiectiva - gandirea ca oamenii sunt egali si nimeni nu trebuie ucis pentru e evreu sau tigan- au eliberat lagarele si Europa de teroarea nazista.

Creerea unor "privilegiati" intr-un context de judecata nedreapta si falsuri este o arma a manipularii care pur si simplu arata lipsa de respect fata de Dumnezeu si Cuvantul Sau si fata de oameni.

Asa deci, daca citim mesajul vedem si ca in istoria mesajului incepand cu Branham, gandirea subiectiva extrema a nascut cuvinte si actiuni pline de ipocrizie, haos, minciuna si nedreptate in randurile lor. 

De exemplu:
- Branham zicea ca daca un om spune in ce an vine Domnul, acela este un mincinos, apoi chiar el a zis ca stie ca in 1977 vine Domnul.
- Branham a zis ca acuzatorul este diavolul, apoi 4 ani mai tarziu el predica "Acuzatia" si devine acuzatorul tuturor care nu ii impartasesc toate ideile.
- Branham a zis ca el nu a zis niciodata ca el e profet. Totusi pe fiecare banda si brosura noi il auzim si citim ca intreaba oamenii la final cand se roaga: "Crezi ca eu sunt profetul lui Dumnezeu? crezi ca eu sunt profetul lui Dumnezeu?" 

Fantastic! Branham minte si se contrazice cu o usurinta iesita din comun.

Desi minte pe fata, Branham totusi poate spune foarte autoritar si sigur pe el ca: "Nimeni nu m-a auzit vreodata spunand ca sunt profet". 

Are sute de astfel de exemple contradictorii care ne arata ca gandirea lui era confuza si subiectiva.

Chiar ne crede prosti deoarece e orb si subiectiv. Branham nu se preface aici. Chiar asa procedeaza un om care e afectat psihic indelung timp. Branham a zis ca e nevrotic. A avut dreptate. Asta este efectul secundar al tuturor gandirilor, simtamintelor si actiunilor lipsite de armonie obiectiva, biblica, spirituala, corecta, dreapta.

Putea face aceste lucruri gresite cu o mare usurinta din cauza ca traia in ratacire si subiectivism. 

Iar daca un frate, un apropiat, i-a atras atentia asupra ratacirii sale, Branham i-a facut cu oua si otet, din Core, Datan si Abiram si Iuda nu i-a scos. Dar nu in fata, ci "elegant" din amvon "dovedind" din Cuvant ca el e cineva si ceilalti nu. 

Ce rusine! Ce prostie. El nu mai facea diferenta intre realitate si propria ambitie nebuna de a fi Ilie si ingerul epocii si alte nume pompoase. 

Acuma stiu bine cu cine seamana lideri si multi urmasii ai lui din Cluj si alte adunari. Cu Branham. Asa fac si ei. 

Mai frate draga, aceasta metoda de a injosi pe frati doar pentru ca nu sunt de acord cu tine arata cat de fals si prefacut esti. Esti un om nedrept si subiectiv cadn faci asta. Tu nu judeci si nu gandesti cu dreptate, ci cu emotie negativa prin gandire subiectiva. Esti plin de prejudecati. 

Pur si simplu nu intelegi ce e dreptatea in gandire, simtire si actiune. De ce nu stii? Pentru ca nimeni nu te-a invatat ce este dreptatea. Unde la Mesaj ati auzit vreodata ca liderii sa predice dreptatea si nepartinirea? Sa fie preocupati sa faca dreptate si sa judece cazuri in mod biblic, fara sa produca pagube. 

Cum sa predice ceva ce ei nu sunt si ceva ce nu stiu. Ei nu inteleg ce este dreptatea si sanatatea spirituala pe care aceasta o da omului si comunitatii.

Biblia spune:

"Oamenii dedati la rau nu inteleg ce este drept, dar cei ce cauta pe Domnul inteleg totul. " Prov 28:5

"Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului." Prov 17:15 

Observati aici ceva? E gandirea subiectiva in decizii. Nedreapta. Partinitoare.

Ce e de fapt scarba Domnului? 

Este atitudinea Lui de respingere fata de gandirea subiectiva extrema, nedreapta, ipocrita si toxica. El o uraste.

Acum inteleg de ce ma durea stomacul si sufeream cand vedeam aceste manifestari la mesaj inca din primii ani. Imi venea scarba. Nu de oameni, nu. Pe frati i-am iubit. Ei nu m-au iubit. Atata m-au sapat si barfit incat asta era o preocupare interesanta pentru ei.

Scarba este de gandirea aceea subiectiva, otravitoare si distrugatoare. 

Branham si urmasii lui numesc gandirea obiectiva "intelect, intelectuala" adica ceva rau si fals, pe cand colo exact gandirea lor emotional-negativa necinstita, nedreapta, partinitoare este printre cel mai rau si nociv lucru din ideologiile sectelor si miscarilor religioase.

Recitind unele predici a lui Branham sau comentariile de pe net a celor ce il urmeaza pe Branham si mesajul lui, ori articole publicate de ei sau imi amintesc predicile lor si discutiile lor, vad un singur lucru in tot ceea ce ei sunt si reprezinta: gandirea subiectiva, partinitoare.

Si daca bagi aceasta gandire defecta in Evanghelie, in viata, in relatii, in societate sau alte lucruri, strici totul. Asta e cel mai dureros si trist lucru de la mesaj. Si pagubos pentru ei si pentru oamenii buni de acolo care sufera mult din cauza asta.